Site-ul folosește cookie-uri pentru numărarea vizitatorilor, comentarii mai rapide și alte îmbunătățiri. Vă rog să fiți de acord cu utilizarea lor. Nu colectez date personale în afara celor fără de care serverul și site-ul nu pot funcționa.

Utilizarea GPS-ului in padure

Utilizarea GPS-ului in padure

 

Tehnologia are la baza determinarea poziției unui receptor care primește informaţie simultan de la mai mulţi sateliţi specializaţi. Tehnologia se numeşte G.P.S. (sisteme de poziţionare globală).

Măsurătorile de teren sunt realizate, prin parcurgerea limitelor care urmau să fie ridicate, folosind metoda de lucru dinamică „Stop and Go”, cea mai indicată în cazul utilizării GPS-ului în pădure. Operatorul se deplasează cu receptorul GPS din punct în punct pe traseul dorit, în fiecare punct staționând o anumită perioadă. În acest mod s-a măsurat integral parcelarul și subparcelarul, s-au poziționat bornele și suprafețele de probă statistice.

Principiul funcţionării acestui sistem constă în folosirea unei constelaţii de sateliţi artificiali, ai sistemelor GPS și GLONASS, în aşa fel încât din orice punct de pe suprafaţa scoarţei terestre să fie vizibili de cel puţin patru sateliţi la orice oră din zi şi din noapte.

 

Principiul funcționării sistemului GPS

 

Bazele teoretice pe care se bazează determinarea poziţiei unui punct este relativ simplă. Poziţia punctului, în care se află aparatul GPS, este stabilită printr-o triangulaţie spaţială sau retrointersecție liniară spaţială, pe baza distanţelor măsurate de la sateliţi până la receptor şi a coordonatelor acestora în momentul emisiei, date de efemeride în acelaşi sistem de referinţă internaţional.

Distanţa de la satelit la receptor constituie raza unei sfere unde poziţia satelitului este reprezentată ca centrul sferei.

Aşadar raţionamentul este următorul:

  • folosind o singură distanţă provenită de la un singur satelit, punctul nou se poate găsi oriunde pe o sferă în jurul satelitului;
  • datele de la doi sateliţi vor genera două sfere care se intersectează după un cerc pe care se află receptorul;
  • cu trei distanţe provenite de la acelaşi număr de sateliţi, vor rezulta două puncte posibile rezultate din intersecţia unui cerc cu o sferă.
  • o măsură suplimentară şi implicit distanţa de la un al patrulea satelit, permite calculatorului să elimine poziţia ridicolă (în afară suprafeţei terestre) şi să o stabilească pe cea corectă.

 

Principiul poziţionării în sistem G.P.S

 

Pădurea este un mediu heterogen care are o influență dificil de cuantificat asupra utilizării GPS-ului. Efectul coronamentului şi al trunchiurilor arborilor, combinat cu influenţa reliefului asupra semnalelor GPS determină luarea unor măsuri de precauţie suplimentare în cazul utilizării acestui sistem în pădure.

În primul rând, trebuie ales un receptor GPS cu un număr mare de canale şi dotat cu o antenă capabilă să diminueze efectul traiectoriei multiple a semnalelor GPS.

 

Receptorul GPS folosit, precizia și numărul de sateliți- Figura 2.3.2.-3

 

Foarte importantă este alegerea momentului desfăşurării campaniei de teren (Lucău et al., 2000). Este indicat să se aleagă momentele din zi în care există un număr cât mai mare de sateliţi vizibili şi un PDOP (acronim din engleză – „Diluare de precizie a poziției”) cât mai mic. Nu este indicat să se lucreze în perioadele cu vânt, deoarece mișcarea ramurilor determină pierderea frecventă a semnalului GPS.

Informaţiile înregistrate pe teren sunt uşor prelucrabile şi pot fi transmise direct către un sistem GIS (Geographic Information Sistem), sistem care îşi va găsi o largă utilizare în gestiunea pădurilor prin introducerea tuturor datelor din amenajamentele forestiere în baze de date informatizate, care să faciliteze accesul la informaţie.

Creative Contact Form

Contact Us
Feel free to contact us if you have any questions

Free Joomla! template by L.THEME | Documentation