Consistența arboretului
Caracteristica arboretului de a fi constituit din arbori apropiați între ei, în așa măsură încât în interiorul lui să existe un mediu specific, diferit de mediul exterior (Leahu, 2001).
Consistența arboretului se exprimă prin: gradul de închidere a coronamentului, indicele de desime, indicele de densitate și indicele de acoperire.
Vârsta arboretului
Vârsta arboretului este exprimată ca o medie a vârstei arborilor și este o caracteristică cantitativă dar cu implicaţii directe în aspectele structurale calitative.
În funcţie de vârsta arborilor componenţi se pot distinge: arborete echiene, pluriene şi de vârste multiple (xxx, 1984).
Tratamentul tăierilor rase în parchete mici
Se caracterizează prin recoltarea integrală a arboretului exploatabil, de pe o anumită suprafaţă, printr-o singură tăiere, din această cauză, de multe ori în spațiul public sunt denumite impropriu „Defrișări”.
Deşi aplicate de secole, tăierile rase au fost sistematizate şi teoretizate numai la începutul secolului al XIX-lea, în Rusia (1804 - Nesterov, 1954, în Constantinescu, 1973) şi Germania (Cotta, 1811, în Troup, 1928). Apariţia lor a fost considerată singura soluţie pentru regenerarea pădurilor care au suferit degradări puternice prin extrageri selective de arbori, păşunat excesiv şi îndepărtarea litierei, unde regenerarea naturală nu mai este posibilă (Troup, 1928). Actualmente, datorită deosebitei uşurinţe de aplicare, tăierile rase pe parchete sunt tratamentul cel mai aplicat pe glob. Acestea sunt specifice mai ales pădurilor boreale dominate de specii de molid şi pin, unde peste 80% din masa lemnoasă exploatată anual (cca 500 milioane m3 lemn de lucru) rezultă din aplicarea tăierilor rase în parchete care pot ajunge la sau chiar depăşi 100 ha (Hagner, 1995).
Curs aplicat privind utilizarea aplicației informatice QGIS în silvicultură
Cursul are o structura unica, dezvoltat pentru domeniul silvic, ce integreaza elemente inovative de silvicultura de precizie intr-un format usor de inteles si bazat de tehnologii noi. Cursul nostru se concentreaza pe livrarea informatiei catre inginerul silvic intr-o modalitate interactiva si practica, integrand cunostinte din domeniul GIS, GPS si Teledetectiei in vederea imbunatatirii capacitatii cursantului in utilizarea acestor tehnologii in managementul silvic.
Utilizarea GPS-ului in padure
Tehnologia are la baza determinarea poziției unui receptor care primește informaţie simultan de la mai mulţi sateliţi specializaţi. Tehnologia se numeşte G.P.S. (sisteme de poziţionare globală).
Măsurătorile de teren sunt realizate, prin parcurgerea limitelor care urmau să fie ridicate, folosind metoda de lucru dinamică „Stop and Go”, cea mai indicată în cazul utilizării GPS-ului în pădure.
Prin inventarierea fondului forestier se urmărește determinarea cât mai exactă a mărimii și structurii pornind de la caracteristicile dendrometrice. Inventarierea arboretelor poate fi realizată statistic prin suprafețele de probă sau integral.
Considerate „... cel mai puternic instrument al silvicultorului pentru manipularea dezvoltarii arboretului, a calitatii si canititatii arborilor produsi la exploatabilitate” (Hibberd(ed.) 1991), rariturile sunt cu certitudine „...o operatie delicata si dificil de condus, care necesita o atentie sustinuta si serioase cunostinete practice” (Babeneris,1878).
 |
