Tehnologia Mobile LiDAR SLAM, precum FJD TRION™ S2 sau FJD TRION™ S1, schimbă radical modul în care privim și gestionăm natura.
Fie că vorbim despre păduri virgine, livezi sau spații verzi urbane, aceste echipamente ne oferă o fereastră complet nouă către realitatea din teren – o realitate măsurată în milimetri, nu aproximată.

În acest articol, îți arăt cum scanearea MLS poate aduce beneficii concrete în două domenii esențiale: silvicultură și management forestier și ecologie și conservare.

---

1. Silvicultură și management forestier – de la cifre exacte la profit crescut

Până acum, inventarierea unei păduri însemna zile întregi de măsurători manuale, cu rezultate adesea influențate de erori umane.
Astăzi, cu un scaner MLS montat pe rucsac, putem obține:

• Inventarierea volumului de lemn pe picior cu date precise, care permit planificarea recoltării, evitarea supraexploatării și creșterea valorii lemnului vândut.

• Determinarea rapidă a DBH pentru sute de arbori, cu măsurători uniforme, eliminând costurile ridicate ale lucrului manual.

• Estimarea înălțimii arborilor fără a te urca în ei sau a folosi echipamente periculoase, sprijinind clasificarea corectă pe sortimente.

• Modelarea volumului total și comercial, pentru claritate asupra masei utilizabile și optimizarea tăierilor.

• Identificarea arborilor uscați sau doborâți, permițând intervenția înainte ca lemnul să se degradeze și prevenind răspândirea bolilor.

Dar poate cel mai valoros aspect este monitorizarea creșterii arborilor în timp: fiecare scanare devine o fotografie digitală a pădurii, creând un istoric care arată exact ce funcționează și ce nu în strategia de management.

---

2. Ecologie și conservare – știință în slujba biodiversității

Conservarea ecosistemelor nu se mai poate baza doar pe observații ocazionale. Avem nevoie de date precise și recurente, iar scanarea MLS oferă exact asta.

• Cartarea habitatelor forestiere evidențiază zonele critice pentru protecție, asigurând planuri de conservare eficiente și conforme cu standardele internaționale.

• Monitorizarea coridoarelor ecologice garantează protecția rutelor de migrație a faunei și menținerea conectivității între habitate.

• Detectarea schimbărilor de structură funcționează ca un sistem de avertizare timpurie împotriva degradării, permițând intervenții rapide.

• Inventarierea arborilor bătrâni protejează arborii monument, susține turismul ecologic și conservă habitate rare.

• Evaluarea zonelor tampon reduce impactul activităților umane și îmbunătățește biodiversitatea.

Chiar și în mediul urban, tehnologia își găsește locul: analiza pădurilor urbane optimizează serviciile ecosistemice, îmbunătățește calitatea aerului și transformă orașele în spații mai sănătoase.

---

De ce contează aceste beneficii pentru beneficiar

Tabel beneficii scanare MLS

Scanarea MLS nu este doar o unealtă tehnică. Este punctul de plecare al unei gestionări obiective, bazate pe date reale – iar asta schimbă regulile jocului, atât în păduri, cât și în orașe.

 🔰 Introducere – De ce propunem acești indicatori?

Nu avem pretenția că acești 10 indicatori reprezintă singurele sau cele mai perfecte instrumente de evaluare pentru fiecare temă prevăzută de lege. Este foarte posibil ca specialiștii autentici din domeniul cercetării forestiere sau din alte zone aplicate ale silviculturii să poată propune variante mai bune, mai rafinate sau mai ușor de aplicat.

Dar realitatea ne arată că aceste propuneri lipsesc.

Nu vedem astăzi o preocupare reală, susținută și transparentă pentru stabilirea unor indicatori obiectivi, măsurabili și interpretați coerent care să servească drept standard în verificarea implementării amenajamentelor, în evaluarea funcționalității ecologice sau în raportarea reală a stării pădurilor.

Într-un context în care pădurile sunt supuse presiunilor climatice, sociale și economice din ce în ce mai puternice, iar încrederea publică în gestionarea lor este adesea pusă sub semnul întrebării, considerăm că este momentul să punem pe agenda profesioniștilor și a instituțiilor subiecte esențiale, chiar dacă nu sunt "senzationale" sau mediatizate.

📌 Pentru noi, cei din „bula” în care transparența, responsabilitatea și datele reale contează, acești indicatori sunt mai mult decât cifre – sunt fundamentul unei silviculturi moderne.

Ei trebuie să devină instrumente de guvernanță forestieră, nu doar valori de raportat „la 5 ani”. Sunt puncte de plecare pentru dialog, monitorizare, corectare, învățare și comunicare publică.

Dacă ne dorim o silvicultură care să nu mai fie percepută ca opacă sau inertă, trebuie să începem de undeva. Noi începem de aici – cu 10 indicatori pentru fiecare principiu esențial din articolul 67 al Codului Silvic. Sunt perfectibili, discutabili, adaptabili. Dar sunt clari, măsurabili și mai ales… aplicabili.

 

a) Menținerea și îmbunătățirea principalelor caracteristici ale fondului de producție

1. Volumul brut la hectar (m³/ha)

Ce exprimă: Cantitatea totală de lemn (masă lemnoasă) stocată pe un hectar.
De ce e important: Este indicatorul principal al potențialului economic și al productivității unui arboret. Volumul brut include toate arborii, indiferent de valoarea lor comercială. O creștere în timp indică acumulare de biomasă și o bună capacitate de regenerare a pădurii.

2. Suprafața de bază (m²/ha)

Ce exprimă: Suma secțiunilor transversale ale trunchiurilor măsurate la 1,3 m înălțime (diametru la bază), raportată la hectar.
Relevanță: Reprezintă densitatea efectivă a masei lemnoase într-un arboret. Este corelată cu competiția dintre arbori și cu lumina disponibilă. Valori prea mari indică un arboret prea des, riscând stagnarea creșterii; valori prea mici arată o subfolosire a potențialului terenului.

3.  Creșterea curentă medie (m³/ha/an)

Ce exprimă: Cât volum de lemn se adaugă anual la hectar.
Utilitate: Este cheia pentru prognozarea producției viitoare și pentru stabilirea cotelor de recoltă durabile. O creștere ridicată indică un arboret sănătos și în faza de maturitate activă.

4. Diametrul mediu (cm)

Ce exprimă: Media diametrelor tuturor arborilor de pe o unitate de suprafață.
Importanță obiectivă: Măsoară dezvoltarea radială și indirect vârsta biologică. Poate fi influențat de intervenții silvice. În creștere indică o dezvoltare sănătoasă și echilibrată, în stagnare poate indica competiție excesivă sau stres.

5. Înălțimea medie a arboretului (m)

Ce exprimă: Media înălțimilor arborilor, reflectând vigoarea verticală.
Relevanță ecologică și economică: Arborii înalți sugerează un potențial bun de producție și o concurență redusă pentru lumină în stadiile timpurii. Corelată cu diametrul, înălțimea este esențială pentru estimarea volumului comercial.

6. Indicele de regenerare naturală (%)

Ce exprimă: Procentul de acoperire cu puieți proveniți natural (semințe, lăstari).
Semnificație: Un bun indice reflectă capacitatea pădurii de a se reînnoi fără intervenție umană (plantare). Este o măsură esențială a rezilienței ecologice și a stabilității pe termen lung.

7. Indicele de desime (arbori/ha)

Ce exprimă: Numărul efectiv de arbori existenți pe un hectar.
Interpretare: Ajută la evaluarea stării de regenerare, a gradului de completare și a necesității de rărit. Nu este suficient singur, dar combinat cu suprafața de bază sau cu diametrul mediu oferă o imagine clară a structurii.

8. Indicele de densitate 

Ce exprimă: Raportul dintre densitatea reală și densitatea optimă pentru o anumită specie și etapă de dezvoltare.
Importanță practică: Afișează dacă arboretul este sub încărcat sau supraîncărcat. Un indice subunitar sugerează lipsa de competiție și riscul de subdezvoltare; un indice supraunitar necesită probabil rărituri pentru a evita stagnarea.

9. Structura pe clase diametrale

Ce exprimă: Distribuția arborilor în funcție de diametru (grupe: 0-10 cm, 10-20 cm etc.).
Utilitate în gestionare: Arată diversitatea structurală – dacă arboretul este uniform (monocenotic) sau etajat (multiclasă). O structură echilibrată este benefică pentru stabilitate ecologică, regenerare și biodiversitate.

10. Procentul de regenerare viabilă

Ce exprimă: Proporția de puieți care au șanse reale să devină arbori maturi.
Semnificație biologică: Este un indicator al calității regenerării. Fără regenerare viabilă, arboretul se epuizează în timp. Depinde de compoziție, acoperirea coronamentului, intervenții silvice, competiție cu vegetația ierboasă.

Concluzie

Acești indicatori, interpretați împreună, formează o bază obiectivă de evaluare a stării fondului forestier. Ei permit luarea unor decizii informate și adaptate scopurilor de producție, conservare sau regenerare, contribuind la o silvicultură sustenabilă, cuantificabilă și predictibilă.

 

b) Gradul de îndeplinire al obiectivelor silvotehnice

1. Suprafața parcursă (%)

Definiție: Raportul dintre suprafața planificată pentru intervenție (tăieri produse principale, rărituri, lucrări de regenerare etc.) și suprafața efectiv lucrată.
Importanță: Este un indicator de eficiență operațională. Un procent apropiat de 100% sugerează că lucrările planificate au fost îndeplinite complet, în timp ce abaterile semnificative pot indica probleme de implementare, lipsă de resurse sau accesibilitate redusă.

2. Volum extras conform planului

Definiție: Comparația între volumul de masă lemnoasă estimat pentru extragere și cel efectiv recoltat.
Relevanță: Este o măsură a respectării planului amenajistic. Abaterile pozitive pot semnala supraexploatare (cu impact ecologic), iar cele negative pot însemna conservatorism sau condiții dificile. Ideal este un echilibru care să reflecte atât planificarea rațională, cât și adaptarea la realitatea din teren.

3. Indice de regularitate structurală

Definiție: Măsoară uniformitatea compoziției și structurii arboretului după intervenție (densitate, etajare, distribuție).
Utilitate: Un arboret bine structurat este mai stabil, mai rezilient la perturbări (vânt, boli) și susține mai bine regenerarea. Neregularitatea poate semnala o tăiere neuniformă, lipsa unei viziuni ecosistemice sau intervenții brutale.

4. Rata de supraviețuire a regenerării (%)

Definiție: Procentul de puieți plantați sau instalați natural care au supraviețuit după un anumit interval (1–3 ani de obicei).
Relevanță practică: Este esențială pentru evaluarea succesului regenerării, fie naturală, fie artificială. O rată sub 70% poate impune completări sau schimbări de tehnologie, iar una ridicată atestă compatibilitatea condițiilor de stațiune cu specia plantată.

5. Uniformitatea regenerării

Definiție: Variația spațială a distribuției puieților pe hectar (poate fi exprimată ca coeficient de variație sau prin evaluări vizuale pe plase).
Importanță: Asigură premisele pentru o pădure echilibrată și stabilă în viitor. Neuniformitatea poate conduce la goluri, competiție inegală sau etajare haotică.

6. Biomasa eliminată față de normativ (%)

Definiție: Compară cantitatea de material vegetal extras (lemn, frunziș, crengi) cu valorile normative (planificate sau reglementate).
Utilitate ecologică: Este important pentru menținerea ciclului materiei și pentru conservarea biodiversității. Eliminarea excesivă de biomasă poate reduce materia organică disponibilă, afectând solul, microfauna și procesul de humificare.

7. Indice de răspuns al speciei țintă

Definiție: Proporția puieților sau arborilor instalați din specia dorită, comparativ cu alte specii concurente.
Relevanță: O măsură a succesului în conducerea regenerării. Dacă specia țintă nu reușește să se impună, se poate pierde obiectivul de producție sau conservare. Poate fi influențat de selecția genetică, calitatea solului, luminozitate și competiție cu vegetația secundară.

8. Indice de echilibru al structurii verticale

Definiție: Măsoară proporția între arborii pe diferite etaje de înălțime (subarboret, mediu, dominant).
Utilitate structurală: Un arboret bine echilibrat vertical oferă stabilitate pe termen lung, diversitate de habitate și capacitate de regenerare continuă. Dezechilibrele pot sugera intervenții prea brutale sau monoculturi cu risc ridicat.

9. Gradul de implementare în termen (%)

Definiție: Procentul din lucrările planificate care au fost realizate în termenele stabilite prin amenajamente sau contracte.
Importanță administrativă și practică: Întârzierea implementării poate afecta regenerarea, calitatea lucrărilor și poate duce la pierderi economice sau dezechilibre ecologice (ex. pierderea momentului optim pentru plantare).

10. Timpul de reacție al ecosistemului (ani)

Definiție: Intervalul de timp necesar pentru ca pădurea să revină la un echilibru structural, funcțional și compozițional după intervenție.
Semnificație ecologică: Este un indicator holistic al rezilienței ecosistemului. Variază în funcție de tipul pădurii, intensitatea intervenției și condițiile climatice. Un timp de reacție prea lung semnalează o intervenție prea disruptivă sau un ecosistem fragil.

Concluzie generală

Acești indicatori oferă o radiografie complexă și obiectivă a impactului intervențiilor silvice. Utilizați împreună, ei permit:

• verificarea conformității cu planificarea,
  
  

• ajustarea strategiilor de regenerare,
  
  

• evaluarea sustenabilității,
  
  

• prevenirea degradării structurale și funcționale a pădurii.

 

c) Eficacitatea funcțională ecologică, economică și socială

1. Valoarea economică totală (€/ha)

Ce reprezintă: Estimarea valorii monetare a masei lemnoase prezente într-un hectar, calculată pe baza volumului și a prețurilor pieței.
Importanță: Este un indicator clasic pentru valoarea comercială a arboretului și ajută în planificarea economică, dar trebuie pus în balanță cu valoarea ecologică și socială. Nu reflectă automat sustenabilitatea exploatării.

2. Stocul de carbon (tCO₂/ha)

Ce reprezintă: Cantitatea totală de dioxid de carbon echivalent stocată în biomasa aeriană și subterană pe hectar.
Relevanță ecologică: Este un indicator esențial în contextul schimbărilor climatice, reflectând rolul pădurii în sechestrarea carbonului. Contribuie la obținerea de credite de carbon și la strategiile naționale de reducere a emisiilor.

3. Accesibilitatea (km drum/ha)

Ce exprimă: Densitatea rețelei de drumuri forestiere per unitatea de suprafață.
Semnificație practică și ecologică: Accesul ușor permite lucrări eficiente, evacuarea masei lemnoase și intervenții rapide în caz de incendiu, dar densități excesive fragmentează habitatul, pot conduce la eroziune și poluare.

4. Numărul de vizitatori/ha/an

Ce măsoară: Frecvența utilizării pădurii în scop recreativ de către public.
Utilitate socială: Relevă valoarea turistică și de agrement a pădurii. Este un indicator indirect al gradului de deschidere și al potențialului economic derivat (ecoturism, servicii locale). Poate fi obținut prin tichete, senzori sau sondaje.

5. Venitul net mediu (€/ha/an)

Ce exprimă: Venitul economic net generat de pădure după deducerea costurilor de întreținere și exploatare, raportat la hectar.
Importanță: Măsoară eficiența economică sustenabilă. Un venit net pozitiv și constant sugerează o gestionare sănătoasă, adaptată contextului local și pieței.

6. Indice de multifuncționalitate

Definiție: Măsoară numărul și intensitatea funcțiilor pe care le îndeplinește pădurea: producție, recreere, protecție, habitat, educație etc.
Relevanță: Cu cât acest indice este mai mare, cu atât pădurea este mai valoroasă societal și ecologic, fiind capabilă să servească simultan mai multe scopuri. Se poate exprima ca scor compozit sau clasă de funcționalitate.

7. Suprafață cu funcție socială (%)

Ce exprimă: Procentul din totalul pădurii utilizat direct pentru scopuri sociale – trasee educative, păduri-parc, zone de picnic, păduri urbane etc.
Semnificație: Arată gradul de integrare a pădurii în viața comunității. Este important în zone periurbane și rurale, unde pădurea poate deveni un spațiu de sănătate, cultură și educație.

8. Grad de utilizare sustenabilă

Definiție: Raportul dintre volumul exploatat anual și creșterea curentă medie (m³/ha/an).
Utilitate: Este un indicator cheie de durabilitate. Dacă se exploatează mai mult decât se regenerează, pădurea se degradează. Un raport ≤ 1 este ideal; valori mai mari semnalează risc de epuizare.

9. Densitatea punctelor de interes

Ce reprezintă: Numărul de obiective amenajate cu scop recreativ/cultural (observatoare, foișoare, alei tematice, centre de informare) pe unitatea de suprafață.
Importanță socială: Acest indicator cuantifică nivelul de investiție în valoarea recreativă și educativă a pădurii. Pădurile bine amenajate atrag mai mulți vizitatori și creează conexiune om-natură.

10. Indice de acceptabilitate socială

Definiție: Un scor compozit obținut prin sondaje în rândul populației locale privind percepția față de pădure și managementul acesteia.
Semnificație: Esențial pentru legitimitatea socială a intervențiilor silvice. Un scor mare reflectă încredere, transparență și colaborare comunitate-gestionar. Un scor mic sugerează conflict sau lipsa de informare.

✅ Concluzie generală

Acești indicatori depășesc perspectiva clasică economică și aduc în prim plan funcțiile multiple ale pădurii:

 

• Ecologică (carbon, biodiversitate, stabilitate),
  
  

• Economică (venituri sustenabile),
  
  

• Socială (acces, recreere, educație, percepție).
  
  

 

Ei sunt indispensabili pentru o gestionare forestieră integrată și modernă, care să răspundă nevoilor secolului XXI, în care pădurea este văzută nu doar ca sursă de resursă, ci ca infrastructură vie în serviciul oamenilor și planetei.

 

d) Starea de sănătate a pădurilor

1. Indice de defoliere medie (%)

Definiție: Procentul de pierdere a frunzei față de un etalon considerat sănătos.
Determinare: Se realizează prin observații vizuale în teren (metoda ICP Forests) sau prin imagini satelitare cu analiză spectrală.
Semnificație: Este unul dintre cei mai utilizați indicatori pentru diagnosticarea stresului fiziologic. Valori mari (>25%) sugerează stres accentuat, posibil cumulativ (secetă, boli, poluare).

2. Frecvența arborilor uscați (%)

Definiție: Proporția arborilor morți în picioare sau căzuți pe unitatea de suprafață.
Importanță: Este un indicator direct al mortalității și poate semnala episoade de stres sever, atacuri de dăunători sau lipsa de regenerare. Creșterea acestui procent în timp reflectă degradarea structurii și scăderea rezilienței.

3. Incidența bolilor (nr./ha)

Definiție: Numărul de arbori diagnosticați cu boli (fungice, bacteriene, virale) pe hectar.
Relevanță: Este esențial pentru managementul fitosanitar. O frecvență crescută indică dezechilibre ecologice sau condiții favorabile agenților patogeni. Monitorizarea trebuie corelată cu specia, clima și istoricul sitului.

4. Prezența dăunătorilor

Definiție: Evidențierea speciilor de dăunători (insecte, rozătoare, etc.), precum și severitatea și frecvența atacurilor.
Semnificație: Un indicator al presiunii biotice. Se măsoară prin capcane feromonale, transecte sau inventarieri. Este vital în gestionarea molidului (Ips typographus) și a fagului (Rhynchaenus fagi, etc.).

5. Nivel de infestare cu insecte

Definiție: Cantitativ: număr de insecte/arbore sau /ha; calitativ: severitatea atacului (scor de la 1 la 5).
Relevanță: În păduri de molid sau fag, atacurile insectelor defoliatoare sau xilofage pot duce la declin masiv. Acest indicator ajută la prognozarea intervențiilor (ex. tăieri de igienă) și la stabilirea zonelor de carantină.

6. Număr de focare active

Definiție: Numărul de focare fitosanitare sau biologice înregistrate oficial de autorități (ex. Garda Forestieră, RNP).
Importanță practică: Este un indicator administrativ care sprijină planificarea intervențiilor de urgență, a tratamentelor sau a restricțiilor de circulație a lemnului. Focarele pot fi de tip insectă, boală, sau infestări mixte.

7. Stres hidric

Determinare: Prin teledetecție (indici NDWI – Normalized Difference Water Index; EVI – Enhanced Vegetation Index), evaluând conținutul de apă în vegetație.
Importanță ecologică: Stresul hidric este una dintre cele mai importante cauze ale declinului forestier în contextul schimbărilor climatice. Afectează metabolismul arborilor și favorizează apariția bolilor și dăunătorilor.

8. Variația masei coronamentelor

Ce înseamnă: Pierderea sau subțierea masei coronamentului (volumul frunzelor/ramurilor verzi), evaluată prin LiDAR, fotogrametrie sau teledetecție multispectrală.
Relevanță: Este un semnal precoce al stresului biotic sau abiotic, mai sensibil decât volumul lemnos. Scăderea masei coronamentare indică deteriorare metabolică sau foto-sintetică a pădurii.

9. Rata de regenerare în zonele afectate (%)

Definiție: Proporția din suprafața afectată care a fost reocupată de regenerare viabilă într-un interval de timp (de ex. 3–5 ani).
Importanță ecologică: Măsoară capacitatea de refacere a ecosistemului forestier după stres sau perturbări. O regenerare slabă semnalează pierderea funcționalității ecosistemului și necesitatea intervenției umane.

10. Indice de stres generalizat

Definiție: Indicator compozit obținut prin agregarea ponderată a variabilelor de stres: defoliere, mortalitate, boli, dăunători, stres hidric etc.
Utilitate: Oferă o viziune sintetică asupra sănătății arboretului, utilă în cartografierea riscurilor, prioritizarea intervențiilor și comunicarea eficientă cu factorii de decizie. Se poate exprima prin scoruri (0–100) sau clase (A–E).

✅ Concluzie generală

Acești indicatori sunt vitali pentru monitorizarea continuă a sănătății pădurii într-un context în care:

• clima se schimbă rapid,
  
  

• dăunătorii se extind în arii neobișnuite,
  
  

• iar intervențiile silvice trebuie calibrate fin pentru a susține reziliența.
  
  

Monitorizarea corectă și sistematică a acestor indicatori permite o reacție rapidă și țintită, reducând pierderile economice și ecologice și sprijinind tranziția către o silvicultură adaptativă.

 

e) Starea habitatelor forestiere

1. Număr de arbori biotop (habitat)/ha

Ce reprezintă: Numărul arborilor bătrâni, scorburoși, cu defecte naturale sau morți în picioare care oferă habitat pentru păsări, insecte, lilieci, fungi.
Relevanță: Arborii biotop sunt esențiali pentru diversitatea structurală și funcțională a pădurii. O densitate scăzută (<3–5/ha) sugerează o pădure gestionată intensiv sau tânără; o densitate ridicată este caracteristică pădurilor naturale și de referință.

2. Densitatea lemnului mort (m³/ha)

Ce exprimă: Volumul total de lemn mort pe sol (buturugi, trunchiuri, crengi) la hectar.
Semnificație ecologică: Lemnul mort este un vector-cheie al biodiversității, fiind substrat pentru fungi saprofiți, insecte, amfibieni, mamifere mici. În pădurile naturale, acest indicator poate depăși 20–30 m³/ha. În pădurile exploatate, valori sub 5 m³/ha sunt comune, dar insuficiente ecologic.

3. Structura verticală complexă

Definiție: Prezența simultană a mai multor etaje: erbaceu (ierburi, ferigi), arbustiv (tufișuri, lăstăriș), arbori (maturi, emergenți).
Importanță: O structură verticală bogată favorizează nise ecologice multiple și susține lanțuri trofice variate. Lipsa unui etaj indică sărăcirea structurii și afectează capacitatea de regenerare și refugiu.

4. Densitatea speciilor rare / endemice

Ce măsoară: Numărul de specii per hectar sau pe parcelă care sunt considerate rare, amenințate sau cu distribuție restrânsă (endemice).
Utilitate în conservare: Indicator direct al valorii de patrimoniu a unui habitat. Densități mai mari sugerează un grad ridicat de naturalitate și o stare bună de conservare. Poate fi aplicat și pe grupe taxonomice (ex. plante, nevertebrate, păsări).

5. Indice de conectivitate ecologică

Definiție: Măsoară distanța și conectarea unui habitat forestier față de alte habitate naturale prin coridoare ecologice sau discontinuități.
Importanță: Conectivitatea este esențială pentru migrarea speciilor, adaptarea climatică și diversitatea genetică. Indicii scăzuți reflectă izolare, risc de extincție locală și vulnerabilitate crescută.

6. Gradul de naturalitate (%)

Ce reprezintă: Procentul din compoziția speciilor actuale care corespund compoziției potențial-naturale (definită prin tipul de pădure).
Utilitate: O măsură a autenticității ecologice. Pădurile plantate sau artificial regenerate au un grad mic. Pădurile virgine și cvasi-naturale tind spre 90–100%.

7. Diversitatea floristică (nr. specii/parcelă)

Ce exprimă: Numărul de specii de plante (erbacee, lemnoase) identificate pe o suprafață standard (ex. 400 m²) în perioada optimă (primăvară-vară).
Relevanță: Diversitatea floristică este un barometru al calității habitatului. Speciile indicatoare (ex. Anemone nemorosa, Dentaria bulbifera) pot arăta stabilitatea habitatului. Valori scăzute pot indica eutrofizare, compactarea solului, sau exploatare excesivă.

8. Prezența indicatorilor Natura 2000

Ce reprezintă: Existența speciilor sau habitatelor considerate prioritare conform Directivei Habitate (92/43/CEE) sau Directivei Păsări (79/409/CEE).
Semnificație: Acest indicator este obligatoriu în ariile Natura 2000 și reflectă angajamentul pentru conservarea la nivel UE. Prezența acestor elemente impune măsuri speciale și poate atrage finanțări europene pentru conservare.

9. Terenuri afectate de fragmentare (%)

Definiție: Procentul de păduri izolate în peisaj, adică neconectate cu alte păduri sau ecosisteme prin coridoare.
Importanță: Fragmentarea afectează dispersia speciilor, reziliența ecologică și microclimatul. Este determinată prin analiza spațială GIS (patch-size, edge density, proximity index). Creșterea acestui procent este o amenințare serioasă pentru biodiversitate.

10. Evoluția favorabilă a habitatului (U1/U2 vs. FV)

Ce înseamnă: Evaluare conform metodologiei UE:

• FV (Favourable) – stare favorabilă,
  
  

• U1 (Unfavourable - Inadequate) – stare nesatisfăcătoare, dar recuperabilă,
  
  

• U2 (Unfavourable - Bad) – stare grav degradată.
  Relevanță: Acest indicator este obligatoriu în raportările naționale către Comisia Europeană și reflectă dacă un habitat forestier își păstrează caracteristicile ecologice. Se actualizează la 6 ani și ghidează măsurile de conservare.

✅ Concluzie generală

Acești indicatori sunt fundamentali pentru evaluarea ecologică a pădurilor dincolo de valorile de producție. Ei susțin:

• managementul bazat pe funcții de conservare,
  
  

• raportările internaționale (ex. Habitats Directive),
  
  

• proiectele de restaurare ecologică,
  
  

f) Reziliența la schimbările climatice

1. Indice SPEI (Standardized Precipitation-Evapotranspiration Index)

Definiție: Măsoară abaterea precipitațiilor față de evapotranspirație, indicând intensitatea și durata secetelor.
Importanță: Este superior SPI (care măsoară doar precipitația) pentru că integrează și temperaturile. Poate fi calculat lunar, sezonier sau anual. Valori sub -1 indică secetă severă. Este folosit în corelare cu dinamica vegetației (NDVI) și mortalitate.

2. Rata de mortalitate în anii secetoși (%)

Ce exprimă: Procentul arborilor pierduți într-un an/sezon cu indice SPEI negativ.
Utilitate: Ajută la identificarea speciilor vulnerabile și a structurilor forestiere predispuse (ex. monoculturi, densități mari). Corelarea cu alte variabile (altitudine, expoziție, tip pădure) ajută la ghidarea reconversiilor.

3. Volumul pierdut post-calamitate (m³/ha)

Definiție: Masa lemnoasă doborâtă sau afectată în urma fenomenelor extreme (vânt puternic, viscol, zăpadă grea).
Importanță: Este o expresie concretă a fragilității structurale a pădurii. Valorile mari pot sugera lipsa diversității, arbori cu rădăcină superficială sau structuri neadaptate. Necesită intervenții rapide (tăieri de igienă, replantări).

4. Procent de specii cu toleranță climatică crescută (%)

Ce reprezintă: Ponderea speciilor adaptate la secetă, arșiță sau stres termic în compoziția arboretului.
Relevanță: Esențial pentru adaptarea planurilor de împădurire și regenerare. Exemple: pufulita (Quercus pubescens), gârnița (Quercus frainetto), pinul negru (Pinus nigra) sunt considerate mai reziliente decât molidul sau fagul.

5. Timpul de refacere a biomasei (ani)

Definiție: Intervalul de timp necesar pentru ca arboretul să recupereze biomasa pierdută după un șoc climatic.
Importanță: Reflectă capacitatea de regenerare și de acumulare într-un sistem stresat. Este influențat de compoziție, sol, management. Timpul lung (>10 ani) poate semnala slăbirea capacității ecosistemice.

6. Modificări fenologice

Ce înseamnă: Schimbări în ritmul biologic anual – înfrunzirea timpurie, căderea frunzelor mai devreme, înflorire accelerată etc.
Utilitate: Se monitorizează prin observații directe sau teledetecție (ex. start of season – SOS, end of season – EOS). Sunt semnale de stres climatic și afectează sincronia cu polenizatorii și fauna dependentă.

7. Tendința NDVI pe termen lung

Definiție: Analiza trendului Normalized Difference Vegetation Index din imagini satelitare multi-anuale.
Semnificație: NDVI reflectă vigurozitatea fotosintetică. Un trend descrescător pe mai mulți ani indică un declin lent al sănătății forestiere, influențat de secetă cronică sau degradare structurală.

8. Frecvența fenomenelor extreme

Ce exprimă: Numărul de episoade înregistrate într-o perioadă (furtuni violente, valuri de căldură, înghețuri târzii).
Importanță: Un indicator de presiune climatică externă. Se bazează pe date meteorologice oficiale. Zonele cu frecvență mare trebuie tratate cu strategii de adaptare și diversificare a compoziției forestiere.

9. Capacitatea de regenerare spontană post-calamitate

Definiție: Măsura în care pădurea se regenerează natural după evenimente extreme, fără intervenție umană.
Relevanță: Reprezintă reziliența biologică naturală. Se evaluează pe teren (densitate puieți, specii regenerante, dinamica post-perturbare). Dacă regenerarea lipsește, este necesară plantarea sau corectarea compoziției.

10. Elasticitatea ecosistemului

Definiție: Combinația dintre amplitudinea impactului (cât se abate sistemul de la starea inițială) și viteza revenirii (recuperarea funcțională și structurală).
Importanță: Este un indicator holistic al rezilienței. Se exprimă prin modele dinamice sau scoruri integrate (ex. compararea structurii înainte și după șocuri). Pădurile cu elasticitate mare sunt prioritare pentru conservare.

✅ Concluzie generală

Acești indicatori permit:

 

• diagnosticarea vulnerabilității climatice la nivel de arboret sau peisaj,
  
  

• fundamentarea strategiilor de adaptare silvică (alegerea speciilor, structura, frecvența tăierilor),

• și sprijină deciziile bazate pe date în contextul Pactului Verde European, al Planurilor de Adaptare și al Regenerării Naturale.

 

 

🔍 De ce avem nevoie de indicatori?

Într-un context în care pădurea este din ce în ce mai mult în centrul atenției publice, ecologice și economice, evaluarea stării pădurilor nu mai poate fi lăsată la interpretări subiective sau la estimări de conjunctură. Indicatorii de stare ai pădurilor sunt nu doar o cerință tehnică, ci un mecanism esențial pentru transparență, responsabilitate și reziliență.

🧭 Ce spune legea? (Art. 67) CODUL SILVIC din 20 decembrie 2024 (Legea nr. 331/2024) Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 7 din 9 ianuarie 2025

Conform articolului 67, indicatorii de stare trebuie să permită monitorizarea următoarelor aspecte esențiale:

 

• Menținerea și îmbunătățirea fondului de producție – Adică exact ce înseamnă sustenabilitate: să produci fără să epuizezi.
  
  

• Gradul de îndeplinire al obiectivelor silvotehnice – Nu e suficient să planifici, trebuie să și măsori dacă ai atins ce ți-ai propus.
  
  

• Funcționalitatea ecologică, economică și socială a pădurii – Pădurea nu e doar un depozit de lemn. Este ecosistem, sursă de venit, spațiu de recreere.
  
  

• Starea de sănătate a pădurilor – Cu boli, uscare, dăunători? Sau viguroasă și adaptabilă?
  
  

• Starea habitatelor forestiere – Pentru că biodiversitatea nu e un moft, ci o condiție de echilibru.
  
  

• Reziliența la schimbările climatice – Fără capacitatea de adaptare, pădurile viitorului sunt în pericol.
  
  

 

🕓 Ce e important? Verificarea la fiecare 5 ani

Norma spune clar: implementarea amenajamentului se evaluează la jumătatea perioadei, în raport cu valorile acestor indicatori.
Asta înseamnă că amenajamentele nu sunt documente „de sertar”. Ele sunt planuri dinamice, care trebuie verificate și ajustate în funcție de realitate.

📏 Cum evaluăm acești indicatori?

Aici intervine diferența dintre silvicultura clasică și silvicultura modernă, asistată de date obiective:

 

• Inventare permanente și eșantionare sistematică
  
  

• Tehnologii LiDAR și aplicații digitale
  
  

• Modele predictive bazate pe date reale, nu pe estimări subiective
  
  

• Integrare în GIS pentru analiză spațială
  
  

 

La Forest Design, folosim algoritmi precum Virtsilv pentru a transforma datele din teren în indicatori reali de stare, ușor de interpretat și fundamentați științific.

🌍 De ce contează?

Pentru că fără monitorizare riguroasă:

 

• Nu putem ști dacă pădurea crește sau se degradează.
  
  

• Nu putem demonstra eficiența lucrărilor silvice.
  
  

• Nu putem combate fake-news-ul cu date.
  
  

• Nu putem convinge publicul că pădurea este bine administrată.
  
  

 

✊ Mesajul nostru

Pădurile României nu au nevoie de mai multe reglementări, ci de respectarea reală a celor existente. Iar articolul 67 este unul dintre cele mai importante.

Noi credem că adevărul din păduri trebuie să se regăsească și în indicatorii de stare, nu doar în planuri și promisiuni.

📢 Dacă ești proprietar de pădure, specialist sau simplu iubitor de natură, întreabă-te:
Știi ce se întâmplă, cu adevărat, în pădurea ta?

Noi te putem ajuta să afli.

#ForestDesign #Virtsilv #SilviculturăResponsabilă #IndicatoriDeStare #AmenajamenteForestiere #SchimbăriClimatice #LiDAR #DigitalForestry #TransparențăÎnPăduri

 

De ce structura contează mai mult decât se vede

🔍 De unde începem?

În teorie, pădurea poate face „de toate”.

Poate proteja solul și apa.
Poate absorbi carbonul și regla clima locală.
Poate produce lemn pentru industrie și energie.
Poate oferi un adăpost biodiversității.
Poate deveni loc de drumeție, de educație sau de contemplare.

Dar în practică, nicio pădure nu poate îndeplini toate aceste funcții în mod egal, simultan și spontan.
Și, cu atât mai puțin, nu o poate face la întâmplare.

Pentru ca pădurea să își atingă potențialul — ecologic, economic sau social — trebuie să fie gestionată cu intenție și cunoaștere, în funcție de realitatea din teren.
Această realitate începe cu un cuvânt simplu și adesea neglijat:
➡️ Structură.

Structura pădurii — compoziția în specii, distribuția pe diametre și vârste, stratificarea verticală, desimea, regenerarea, starea de sănătate — este cea care determină, în mod direct, ce funcții poate îndeplini.
Mai mult: structura nu se stabilește teoretic, ci se observă, se măsoară și se modelează în timp prin acțiuni specifice.

🌱 1. Obiective ecologice – pădurea ca ecosistem funcțional

Pădurile au fost, din punct de vedere biologic, cele mai complexe ecosisteme terestre timp de milioane de ani.
Dar complexitatea nu este un dat imuabil.
Este o dinamică vie, care poate fi susținută sau întreruptă.

Obiectivele ecologice înseamnă mai mult decât a spune „vrem biodiversitate”.
Înseamnă să asigurăm condițiile reale pentru:

• Producerea și menținerea vieții în toate formele ei (vegetale, fungice, animale)
  
  
• Protecția ciclurilor ecologice (apă, sol, nutrienți)
  
  
• Capacitatea naturală de regenerare, fără intervenții externe
  
  
• Conectivitate între ecosisteme și continuitate spațială
  
  

Pentru ca aceste procese să existe, pădurea trebuie să aibă o structură ecologică funcțională:

• Diversitate verticală (ierbaceu – arbustiv – arbori), pentru habitat stratificat
  
  
• Specii autohtone adaptate zonei, nu doar culturi uniforme
  
  
• Prezența arborilor biotop – bătrâni, scorburoși, rari – esențiali pentru fauna specializată
  
  
• Lemn mort – în picioare și la sol – resursă pentru fungi, insecte, păsări
  
  
• Regenerare naturală viabilă – nu doar prezența puieților, ci și supraviețuirea lor
  
  
• Fragmentare redusă și conectivitate cu alte habitate
  
  

🔬 Dacă nu știm aceste lucruri, dacă nu avem date despre indicele de defoliere, frecvența arborilor uscați, prezența bolilor și dăunătorilor, stocul de carbon, indicele NDVI sau capacitatea de regenerare — nu putem vorbi cu adevărat despre funcția ecologică.

📌 Ecologia nu se sprijină pe emoții, ci pe date.
Și fără o structură sănătoasă, ecosistemul încetează să funcționeze, chiar dacă „arată” ca o pădure de la distanță.

💰 2. Obiective economice – pădurea ca sursă regenerabilă de resursă

A vorbi despre pădure în termeni economici nu înseamnă lipsă de respect pentru natură.
Înseamnă asumarea unei relații de responsabilitate între om și resursă.

Pădurile ne oferă lemn, energie, produse non-lemnoase, locuri de muncă, venituri pentru comunități sau pentru stat.
Dar pentru ca aceste beneficii să fie sustenabile, pădurea trebuie să aibă o structură de producție stabilă și predictibilă.

✔️ O pădure care atinge obiective economice:

• Are volum brut optim, fără supraîncărcare
  
  
• Are o creștere curentă medie monitorizată și modelată
  
  
• Este rărită și condusă în mod strategic, pentru a crește calitatea și valoarea
  
  
• Are regenerare sigură, pentru a nu epuiza resursa
  
  
• Produce în funcție de structura existentă, nu de cerințele externe
  
  

📉 Dacă nu cunoști diametrul mediu, înălțimea, densitatea numerică, potențialul de regenerare, creșterea anuală – nu poți gestiona economic.
Poți doar exploata pe orb.

🎯 În plus, nu orice pădure este economică prin potențialul ei brut.
Trebuie să fie accesibilă, coerent structurată, regenerabilă și echilibrată.
Economia forestieră responsabilă este una bazată pe modelare și prognoză, nu pe „ce s-ar putea scoate anul acesta”.

🤝 3. Obiective sociale – pădurea ca spațiu comunitar, educațional și cultural

Pădurea nu este doar biomasă sau habitat.
Este și spațiu identitar. Este memorie colectivă, sănătate mintală, educație și recreere.

Pădurile aflate în proximitatea comunităților sau în zone turistice pot și trebuie să răspundă obiectivelor sociale:

• Accesibilitate și vizibilitate (trasee, alei, spațiu liber)
  
  
• Diversitate în peisaj (nu doar monoculturi)
  
  
• Puncte de interes – observatoare, panouri, zone educaționale
  
  
• Acceptabilitate și integrare în viața comunității
  
  
• Monitorizarea impactului uman și percepției sociale
  
  

👁️‍🗨️ O pădure foarte deasă poate părea „sălbatică”, dar devine inaccesibilă.
O monocultură poate fi productivă, dar neinteresantă pentru vizitare.
O pădure fără infrastructură nu poate găzdui activități sociale sau educative.

🧭 Dacă nu știm câte persoane o vizitează, cum o percep, ce folosesc din ea, nu putem afirma că îndeplinește obiective sociale.

📊 Indicatori precum densitatea punctelor de interes, gradul de acceptabilitate, numărul de vizitatori, funcțiile declarate social-educative, suprafața amenajată pentru comunitate sunt parte integrantă din imaginea completă.

🔄 Concluzie intermediară

Funcțiile pădurii nu sunt o sumă de promisiuni, ci o responsabilitate structurată.
Și niciuna dintre funcții — ecologică, economică sau socială — nu se atinge în lipsa:

• unei structuri adaptate,
  
  
• unei măsurători obiective,
  
  
• și a unei gestionări informate.
  
  

Dacă nu cunoaștem pădurea în realitatea ei fizică și funcțională,
💡 nu avem cum să cerem rezultate.
Putem doar spera. Sau presupune.

În următorul capitol, vedem cum se reflectă aceste funcții în lege și cum sunt pădurile încadrate în funcții prioritare, în funcție de ceea ce pot susține — nu de ceea ce vrem de la ele.

⚖️ Ce spune legea: funcțiile pădurii nu sunt opționale, ci asumate

Funcțiile ecologică, economică și socială nu sunt doar concepte generale. Ele sunt reglementate explicit în amenajamentul silvic și atribuite fiecărui arboret, în funcție de rolul său dominant, dar și de caracteristicile structurale și de context.

Legea prevede că fiecare pădure trebuie să aibă:

• o funcție prioritară (cea mai importantă pentru acel arboret),
  
  
• și funcții complementare, care completează imaginea complexă a rolului său în peisaj.
  
  

Această încadrare se face prin zonare funcțională, în grupe, subgrupe și categorii funcționale, cu luarea în considerare a tuturor factorilor ecologici, economici și sociali relevanți.

🧭 Ordinea de prioritate – atunci când pădurea „face mai multe lucruri”

În cazul arboretelor multifuncționale (cele mai frecvente în realitate), legea stabilește o ordine orientativă pentru alegerea funcției prioritare:

1. Funcții științifice și de conservare a genofondului/ecofondului
   
   
2. Funcții speciale de protejare a biodiversității
   
   
3. Funcții de protecție a solului
   
   
4. Funcții de protecție socială (ex. protecție urbană, recreere)
   
   
5. Funcții de protecție a apelor
   
   
6. Funcții de protecție climatică
   
   

📌 În practică, alegerea se face nu doar în funcție de intenție, ci de realitatea terenului – compoziție, vârstă, accesibilitate, presiuni externe.

🗂️ 6 tipuri funcționale – intensitatea contează

Pentru a reglementa clar modul în care fiecare pădure trebuie gospodărită, legea clasifică funcțiile în 6 tipuri funcționale, în funcție de intensitatea cu care acestea se manifestă:

Tip Funcțional	Descriere	Regim de intervenție
TI	Protecție strictă	Intervenții interzise, doar cu aprobare specială
TII	Protecție specială	Intervenții minime, lucrări de conservare
TIII & TIV	Protecție reglementată	Tratamente silvice permise cu restricții
TV	Protecție și producție	Producție de lemn de calitate superioară
TVI	Protecție și producție diversificată	Se poate aplica toată gama de tratamente

Această clasificare nu este doar administrativă – determină tipul de lucrări permise, tipul de tratamente silvice aplicabile și gradul de intervenție admis.

🧩 Conducere structurală: de la arboret la fond de producție

Stabilirea funcției nu se oprește la declararea unei intenții.
Ea duce la decizii de conducere structurală, care se aplică pe două niveluri:

• La nivel de arboret – intervenții pentru structură, regenerare, stabilitate
  
  
• La nivel de fond de producție – decizii care asigură continuitatea funcțiilor în timp și spațiu
  
  

De aici derivă și reglementarea producției lemnoase:

• Cât se extrage?
  
  
• Ce lucrări se fac?
  
  
• Cum se regenerează?
  
  

Acestea nu sunt alegeri libere – sunt consecințele funcției atribuite.

📊 Trei mari regimuri de evoluție structurală

Pentru aplicarea diferențiată a măsurilor, legea definește și trei mari regimuri de reglementare:

• MR I (TI) – evoluție naturală, fără intervenții (strict protejat)
  
  
• MR II (TII) – evoluție dirijată cu intervenții minime (conservare)
  
  
• MR III (TIII–TVI) – evoluție dirijată activ, cu tratamente adaptate structurii și funcției
  
  

 

🗣️ În final – un proces consultativ

Stabilirea funcțiilor pădurii nu este un act unilateral.
Amenajamentele se fac în dialog cu proprietarii, administratorii și reprezentanții comunităților locale, iar funcțiile atribuite trebuie să reflecte:

• cerințele de conservare,
  
  
• nevoile de producție sustenabilă,
  
  
• și așteptările sociale față de pădure.
  
  

📌 Așadar, nu doar pădurea contează, ci și cum o vedem și o înțelegem împreună.

 

🧭 Planificarea funcțională = gestionare conștientă

Funcțiile pădurii nu sunt un moft birocratic.
Ele sunt mecanismul prin care stabilim în mod clar ce rol are fiecare pădure în ansamblu, și ce măsuri se potrivesc acelui rol.

📌 De aceea, cunoașterea structurii reale a arboretului este esențială – pentru că nicio funcție nu poate fi atinsă dacă structura pădurii nu o permite.

 

🔧 Structura pădurii decide totul.

Funcțiile nu sunt magice. Nu apar pentru că le dorim.
Ele devin reale doar dacă structura pădurii o permite.
Iar structura nu poate fi nici ghicită, nici idealizată.

Ea trebuie:

• măsurată,
  
  
• modelată,
  
  
• monitorizată,
  
  
• și adaptată în timp.
  
  

🔚 Concluzie: Fapte, nu doar funcții

Am auzit de multe ori că „pădurea are multiple funcții” – și e adevărat.
Dar, în realitate, funcțiile nu sunt etichete declarative.
Ele devin reale doar când pădurea are structura potrivită să le susțină și când această structură este cunoscută, îngrijită și planificată în timp.

🌿 Funcțiile ecologice cer păduri stabile, diverse și interconectate.
💼 Funcțiile economice cer păduri productive, dar gestionate responsabil.
👥 Funcțiile sociale cer păduri accesibile, sigure și relevante pentru comunități.

Toate aceste funcții nu sunt gratuite. Se plătesc cu muncă, date, cunoaștere și uneori decizii care nu sunt populare.
Dar sunt singurele decizii care duc la păduri funcționale și vii în timp.

📈 Următorul pas: monitorizarea funcțiilor

Pentru ca această viziune să nu rămână doar pe hârtie, avem nevoie de sisteme de monitorizare obiective, care să evalueze constant starea funcțiilor atribuite pădurii.

🔎 Câțiva indicatori fundamentali (exemple din teren și din amenajamente):

• Pentru funcția ecologică: diversitatea speciilor, gradul de conectivitate, volumul de lemn mort, rata de regenerare naturală, indicele de defoliere.
  
  
• Pentru funcția economică: creșterea curentă medie, volumul brut la hectar, suprafață de bază reală, indicele de densitate, gradul de implementare a lucrărilor planificate.
  
  
• Pentru funcția socială: accesibilitate (drumuri, poteci amenajate/ha), numărul de vizitatori, densitatea punctelor de interes, indicele de acceptabilitate socială.
  
  

📌 Doar prin astfel de indicatori putem avea transparență, responsabilitate și încredere în gestionarea pădurii.

💬 În loc de încheiere: pădurea este vie, dar nu invincibilă

Pădurea nu e un decor.
E un sistem viu, dinamic, supus schimbărilor climatice, presiunilor sociale și economice.
Iar tăcerea în fața degradării nu este un act de conservare, ci de complicitate.

🔧 Instrumentele noastre sunt limitate, da.
Dar inacțiunea nu este o soluție.
Între pădurea „lăsată așa cum e” și pădurea „gestionată în exces”, există un echilibru.
Acela se numește silvicultură adaptată realității.

Pentru ca pădurea să rămână vie, ea trebuie înțeleasă. Iar înțelegerea începe cu structura.

🎯 De ce insistăm?

Pentru că în lipsa cunoașterii reale a pădurii, nu putem face management.
Putem doar spera.

📣 De aceea, la Forest Design, susținem folosirea indicatorilor de stare, a teledetecției, a LiDAR-ului, a modelării reale prin algoritmi precum Virtsilv – nu pentru că e modern, ci pentru că este obiectiv.

🌲 O pădure bine gestionată nu este cea cu cele mai multe intenții, ci cea cu cele mai clare măsurători, obiective și intervenții în echilibru cu funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească.

💬 Dacă și tu lucrezi cu pădurea sau doar o iubești sincer, te invităm să te întrebi:

🔍 Ce funcție principală are pădurea pe care o analizezi?
📏 Ce structură are, în realitate?
🧠 Ce știm despre ea — și ce doar presupunem?

📌 E timpul să vorbim despre pădure cu date, nu cu păreri.
Pentru că de la structura reală pleacă tot.
Restul... e discurs.

#ForestDesign #Virtsilv #IndicatoriDeStare #FuncțiiForestiere #StructuraContează #SilviculturăResponsabilă

 

1. Ipocrizia negării: de la ignoranță la dezintegrare profesională

Într-o epocă în care tehnologia permite măsurători precise și o înțelegere obiectivă a pădurii, asistăm cu stupefacție la un regres discursiv. Se propagă, uneori chiar de la tribune oficiale, ideea că „arboretele din primele două clase de producție nu există”. O afirmație cu consecințe grave, care subminează munca biometricienilor și normele pe care se bazează întreaga silvicultură românească.

❗ A nega existența claselor superioare de producție înseamnă a nega tocmai arboretele cele mai valoroase ale României, exact acelea care ar trebui protejate, cultivate și replicate.

2. Ce spun modelele matematico-auxologice oficiale?

Conform „Modele Matematico-Auxologice și Tabele de Producție pentru Arborete” (Giurgiu & Drăghiciu, 2004), incluse prin Ordinul nr. 1323/2015, arboretele de molid și fag în vârstă de peste 120 de ani pot înregistra valori impresionante ale volumului la hectar la consistență plină:

Exemple din Clasa I de producție:

• Molid, 120 ani: peste 1222 m³/ha, cu suprafață de bază de 72,6 m² la înălțimea medie de 40,1 m.

 

• Fag, 120 ani: aproximativ 874 m³/ha, suprafață de bază de 46,6 m² la înălțimea medie de 36.9 m.

 

• Brad, 120 ani: aproximativ 1046 m³/ha, suprafață de bază de 65,7 m² la înălțimea medie de 36,2 m.

 

• Gorun, 140 ani: aproximativ 849 m³/ha, suprafață de bază de 47.9 m² la înălțimea medie de 34,6 m.

 

• Stejarul, 140 ani: aproximativ 1005 m³/ha, suprafață de bază de 56.2 m² la înălțimea medie de 37,3 m.
  
  

Aceasta nu este ficțiune. Este standard național.

📖 Datele din tabelele publicate confirmă că volumele cresc progresiv, iar la aceleași vârste și în aceleași condiții de stațiune, diferențele între clase sunt evidente, cuantificabile și reproductibile.

3. Ce spun normele tehnice?

„Clasa de producție relativă se determină prin modelul matematico-auxologic (Giurgiu, 2004), în funcție de vârstă și înălțime la arboretele echiene. Pentru arboretele pluriene tratate în grădinărit, se utilizează d50 și h50.”

„Clasa de producție a întregului arboret este cea a elementului sau grupei de elemente preponderente. La arboretele etajate, se consideră etajul ce formează obiectul principal al gospodăririi.”

Astfel, stabilirea clasei de producție este un act tehnic riguros, nu o opinie sau „o impresie din teren”.

4. Ce înseamnă să fii riguros în 2025?

A fi riguros înseamnă:

• Să utilizezi datele reale din teren și modelele prevăzute de lege.
  
  
• Să îți validezi lucrările prin verificări intermediare, cel puțin o dată la 5 ani.
  
  
• Să ai curajul de a denunța cosmetizările și practica estimării „din ochi”.
  
  

Nu poți pretinde că respecți legea și în același timp să respingi tocmai indicatorii care o fundamentează.

5. Arboretele productive – dovada vie a unei silviculturi care a funcționat

Arboretele din Clasa I și II sunt rezultatul a zeci și zeci de ani de gospodărire consecventă, nu întâmplare. A le ignora, a le elimina din planificare sau a le contesta existența înseamnă:

• Dispreț față de patrimoniul silvic național.
  
  
• Lipsă de respect față de muncă științifică a generațiilor anterioare.
  
  
• Alimentarea haosului metodologic și a deciziilor subiective.
  
  

6. Adevărul din pădure nu stă în „ochiul format”

Este de-a dreptul incalificabil ca în anul 2025, membri ai forurilor tehnice să emită opinii care validează „ochiul și experiența” în detrimentul metodei științifice.

🔍 Pădurea nu are nevoie de „păreri” — are nevoie de măsurători, indicatori, prognoze și obiectivitate.

7. Care este miza reală?

• De ce s-ar nega existența acestor arborete?
  
  
• Cui îi convine să se ascundă potențialul real al pădurii?
  
  
• Ce s-ar întâmpla dacă am lua în serios indicatorii de stare și clasele reale de producție?
  
  

Răspunsul e simplu: ar cădea masca unor planuri silvice subdimensionate, inutile, păguboase pentru proprietar și pentru stat.

8. Mesaj pentru profesioniști

📢 Dacă ne pasă cu adevărat de pădure, nu putem accepta mediocritatea ca normă. Trebuie:

• să cerem indicatori de stare cuantificabili,
  
  
• să sprijinim tehnologia și măsurarea obiectivă,
  
  
• să avem curajul de a contrazice autoritățile vremelnice, atunci când adevărul profesional e ignorat.
  
  

9. Arboretele valoroase sunt aici, măsurate, documentate, reale

Tabelele prezentate — atât pentru molid, cât și pentru fag — demonstrează, cu cifre, ceea ce orice profesionist onest ar trebui să recunoască: avem și vom avea arborete de clasă I și II, dacă le recunoaștem, le protejăm și le tratăm ca atare.

10. În loc de concluzie

🌲 Acest articol nu e doar despre clase de producție. Este despre verticalitate profesională.

📏 Este despre respectul față de date, modele, norme și cei care le-au fundamentat.

⚠️ Este un apel pentru demnitate, rigoare și luciditate într-un moment în care impostura riscă să devină normă.