Regenerarea se referă la procesul de reînnoire sau de refacere a unei păduri îmbătrânite, exploatate sau distruse din vreo cauză oarecare (Negulescu, în Negulescu şi Ciumac, 1959).
Prin regenerare, în locul fiecărei generaţii de pădure se instalează o alta tânără şi, astfel, regenerarea se impune ca o verigă de legătură între generaţii, asigurând continuitatea acesteia în timp şi în spaţiu (Nicolescu V.N., 2014)
Regenerarea poate avea loc:
- sub masiv (adăpost)
- în marginea masivului
- pe teren descoperit
În funcție de modul de regenerare, putem vorbi despre:
- regenerare naturală (din sămânță, lăstari sau drajoni)
- regenerare artificială (din sămânță sau butași)
- regenerare mixtă (naturală și artificială)
După materialul folosit la întemeierea pădurii deosebim:
- regenerare din sămânţă (generativă), naturală sau artificială
- regenerare vegetativă
- regenerare mixtă (generativă și vegetativă)
Procesul de întemeiere a pădurii se încheie atunci când masa exemplarelor tinere instalate pe suprafaţa de regenerat ajunge la independenţă biologică şi constituie o nouă stare de masiv, fiind capabilă să înlocuiască vechea pădure matură sau bătrână (Nicolescu V.N., 2014).
Din diferite rațiuni, nu întotdeauna se obține o regenerare naturală completă și din speciile dorite, astfel încât se impune realizarea unor lucrări ajutătoare, respectiv a lucrărilor pentru asigurarea regenerării naturale.
Lucrări necesare pentru asigurarea regenerării naturale se împart în:
- lucrări de ajutorare a regenerării naturale
- strângerea și îndepărtarea litierei groase
- îndepărtarea humusului brut
- distrugerea și îndepărtarea păturii vii
- mobilizarea solului
- extragerea subarboretului
- extragerea semințișului și tineretului neutilizabil preexistent
- provocarea drajonării la arboretele de salcâm
- strângerea resturilor de exploatare
- drenarea suprafețelor pe care stagnează apa
- lucrări de îngrijire a regenerării naturale
- receparea semințișurilor sau tinereturilor vătămate
- descopleșirea semințișurilor
- înlăturarea lăstarilor care copleșesc semințișurile sau drajonii.
Regenerarea naturală este de preferat oricând şi oriunde (Florescu, 1998, Nichiforel, 2013).
Avantajele regenerării naturale:
- se folosesc speciile și proveniențele locale, mai bine adaptate la condițiile locale de mediu
- se mențin tipurile naturale de pădure
- rezultă arborete stabile, mai puțin expuse bolilor și dăunătorilor
- costuri reduse comparativ cu regenerarea artificială
Dezavantaje:
- depinde de capacitatea de fructificație a vechiului arboret
- există posibilitatea ca o parte a semințișului să fie afectat de lucrările de exploatare a arboretului matur