Harta este o reprezentare în plan, convențională, micșorată și generalizată a suprafeței Pământului. Micșorarea se face pe baza unei scări de proporție iar pentru întocmirea hărții se folosește o proiecție cartografică. O hartă folosește anumite prescurtări sau simboluri explicate într-o legendă. Până nu demult, harta fizică era singura metodă de orientare.

A) Pădurea infinită și omul

1. Pădurea primară

La început omul era parte din ecosistem iar pădurea era casa noastră. Oferindu-ne adăpost, protecție și hrană. Cât timp am fost doar culegători sau vânători, duceam o viață sustenabilă cu natura, pentru că asta era singura opțiune.

Fig. 1 – Evoluția omului în paralel cu evoluția naturii

2. Apariția agriculturii

În timp am învățat cum să exploatăm anotimpurile, iar acum cca 10 000 de ani au fost domesticite primele animale și dieta noastra s-a diversificat. Din acel moment, omul a început să pună presiune pe terenul ocupat de păduri. În poate cea mai cunoscută lucrare a sa „Omul s-a creat singur”, Gordon Childe susținea că, pe măsură ce tot mai multe guri au trebuit hrănite, de asemenea, tot mai multe mâini au venit să ajute la cultivarea pământului.

Fig. 2 - Hieroglifă despre apariția agriculturii

Fig. 3 - Evoluția dietei umane

3. Primele civilizații

Lemnul este o resursă naturală regenerabilă, ideală pentru susținerea și dezvoltarea indivizilor, a civilizației umane în general, fiind folosit înca din cele mai vechi timpuri ca materie primă energetică, material pentru construcții, unelte, arme, hârtie sau mobilier.

Fig. 4 – Primele civilizații

Fig. 5 – Primele civilizații

În cele două imagini se poate observa modul în care au dispărut pădurile o dată cu expansiunea umană. În mod natural terenurile fertile au fost ocupate de păduri. Apariția și extinderea civilizațiilor a dus la defrișarea pădurilor, primele disparute fiind pădurile din jurul așezărilor. Extinderea imperiilor a fost invers proporțională de-a lungul timpului cu întinderea pădurilor. Locul ocupat de acestea a fost luat de noi așezări, terenuri agricole sau pășuni. Pădurile naturale au rămas doar în zonele greu accesibile din zona de deal sau de munte.

Fig. 6 – Evoluția suprafeței pădurilor în timp (Europa)

Fig. 7 – Evoluția suprafeței pădurilor în timp (SUA)

4. Defrișarea

DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher.

Pădurile din zona temperată au fost primele supuse presiunilor exercitate de către om. În aceasta zonă s-au dezvoltat și cele mai mari imperii. Între cele 2 războaie presiunea s-a mutat către zona tropicală și terenurile foarte fertile ale acesteia.

Fig. 8 – Zone defrișate

Fig. 9 - Mutarea presiunilor de la pădurile temperate la cele tropicale

DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher.

Fig. 10 – Suprafață parcursă cu lucrări silvice

În Romania legislația este foarte strictă în ceea ce privește defrișarea pădurilor și scoaterea acestor terenuri din fond forestier. De obicei imaginile apărute în mass media sunt fie tratamente silviculturale sau păduri afectate de factori destabilizatori cum ar fi doborâturile sau rupturile de vânt și zăpadă sau atacuri de insecte.

La începutul anilor 2000 au fost bazinete tăiate ilegal, cazuri izolate în cuprinsul țării noaste și independent față de stat, noi am făcut un studiu pe acest subiect și am identificat câteva zeci de mii de hectare afectate, care raportate la suprafața noastră de pădure reprezinta cam 1%. Acest fenomen a fost mult estompat în ultimii 10 ani, iar suprafețele rezultatate în urma acestor abuzuri, s-au reîmpadurit fie artificial, fie natural. 

B) Pădurea ca resursă - Harta silvică din punct de vedere cartografic

Putem să împărțim reprezentările cartografice în 2 perioade:

• Înaintea secolului 18 – pădurea infinita;
• După secolul 18 – pădurea ca resursă.

Înaintea secolului 18 se credea că pădurea este infinită, pe când după secolul 18, pădurea a devenit o resursă. Până la această perioadă se credea că pădurea este infinită, ea apărea pe harțile acelor vremuri doar pentru a da culoare sau să înfrumusețeze harta, suprafața ocupată de aceasta fiind incertă.

Fig. 11 - Reprezentări ale pădurii înaintea secolului 18

Fig. 12 - Reprezentări ale pădurii înaintea secolului 18 (1680 - 1725)

Fig. 13 - Reprezentări ale pădurii înaintea secolului 18 (1750)

După secolul 18 pădurea devine o resursă în momentul când suprafața sa a fost micșorată considerabil. Începând cu secolul 18 reprezentările cartografice au devenit mult mai exacte, iar suprafețele ocupate de pădure au început să fie gospodărite prin planuri de management denumite amenajamente silvice.

Fig. 14 - Reprezentări ale pădurii dupa secolul 18

Fig. 15 - Reprezentări ale pădurii dupa secolul 18 (1857)

Fig. 16 - Reprezentări ale pădurii – 1917

Urmează un plan de tragere de la 1917 din zona Tulgheș, după cum se poate observa pădurea este mult mai bine delimitată (fig. 17).

Fig. 17 - Plan de tragere zona Tulgheș – 1944

Fig. 18 - Plan din 1944 din zona Clujului

Fig. 19 - Reprezentare a județului Brașov, redenumit în acea vreme orașul Stalin - 1917

Fig. 20 - Reprezentare a trupurilor de pădure din 1957, este vorba de cartierul Stupini din Brașov.

Fig. 21 - Harta militară din 1970