fbpx
Nicovalei nr.33, Brașov 500473, Romania +40722 276 272 +40728 305 582 office@forestdesign.ro

Blue Flower

Pădurile boreale

Pădurea boreală (taigaua) se întinde pe cca. 21 milioane de hectare, ocupând aproximativ 16% din suprafața pământului într-o centură circumpolară a emisferei nordice. Este situată în nordul (și parțial centrul) Europei, Asiei și al Americii de Nord, exact la sud de biomul tundrei. Taigaua reprezintă aproximativ 29% din suprafața pădurilor lumii și este cel mai întins habitat terestru din lume, ocupând o fâşie lată de aproximativ 1.300 km, întreruptă de Oceanul Atlantic și de strâmtoarea Bering.

               Această zonă se întinde între paralela de 50 și 70 de grade și este caracterizată printr-o climă rece, cu o temperaturi medii anuale de la -3ºC la -8ºC , unde domină coniferele. La granița cu zona temperată mai apar pădurile mixte, de foioase și conifere, regiuni de stepă cu o climă continentală. În extremitățile sudice ale taigalei pot fi întâlniți și arbori foioși, precum plopul, mesteacănul și arinul.

În această zonă abundă lacurile, iazurile și mlaștinile, în depresiunile lăsate de acțiunea erozivă glaciară.

               Denumirea pădurilor boreale este dată după Boreas, zeul grec al vântului de nord.

 

Figura 1. Localizarea zonei boreale

               Taigaua formează o zona aproape continuă din Eurasia şi până pe continentul nord-american, zonă cuprinsă între limitele sudice ale tundrei şi cele nordice ale pădurilor de foioase, cu aproximaţie, între 450 şi 750 latitudine nordică.

               Se întinde în America de Nord prin Alaska (SUA) și tot nordul Canadei de la Yukon în vest până la Golful Hudson în est. În Eurasia pleacă din nordul Europei, Rusia, trecând nordul Uralilor în Asia. Se extinde prin Siberia spre est, insulele Sahalin (Rusia) și nordul Japoniei.

               Ca și răspândire, aproximativ 73% din pădurile boreale sunt în taigaua siberiană, 22% în America de N și 5% în peninsula Scandinavă.

               Este un biom vegetal format în principal din arbori coniferi aciculari, caracterizat de ierni lungi și precipitații anuale moderate până la mari. Pământul din taiga are puține substanțe nutritive. De asemenea, poate îngheța, ceea ce face dificilă înrădăcinarea multor plante. Taigaua are o cantitate mică de evapotranspirație, ceea ce intensifică procesele de levigare a carbonaților și a altor elemente din sol. Astfel, se formează soluri podzolice, cu reacție acidă, sărace în substanțe organice și elemente nutritive minerale, ca urmare a permafrostului și a drenajului deficitar.

Permafrostul este un strat de sol înghețat permanent, deși nu este întotdeauna acoperit cu zăpadă. În taiga, permafrostul este prezent în solurile situate mai la nord. De asemenea, spre deosebire de tundră, permafrostul din taiga nu formează un strat continuu și se găsește mai adânc.

               Taigaua are doar două anotimpuri principale, vara și iarna. Iernile sunt aspre, cu temperaturi ce variază de la -1OC și pot ajunge chiar la -54OC, iar precipitațiile sunt sub forma de zăpadă. Verile sunt mai blânde, cu temperature positive, ce pot ajunge la 20OC. Acestea sunt în general umede si ploioase. Precipitaţiile, predominante sub formă de zapadă, variază între 400 – 700 mm/an. Celelalte două anotimpuri sunt atât de scurte încât nu se pot diferenția clar.

               La limita sudică a pădurii boreale, la contactul cu pădurile de foioase, anotimpul rece durează peste 6 luni, iar la limita nordică anotimul rece durează peste 8 luni. În medie, durata sezonului de vegetaţie este scurtă, de numai 3 – 5 luni/an.

Încălzirea climatică a avut o influență mai severă la latitudini mai mari, provocând creșterea frecvenței și intensității incendiilor și a focarelor de insecte din pădurile boreale.

În zona boreală se remarcă 3 tipuri de climat:

  1. Climat maritim, în zonele de coastă, caracterizat prin ierni blânde, veri umede și reci;
  2. Climat continental, cu ierni lungi si aspre, cu solul acoperit cu zăpadă 5-7 luni;
  3. Climat continental excesiv, în Siberia, cu ierni foarte lungi și foarte reci, și cu înghețuri nocturne ce pot apărea tot timpul anului.

Figura 2. Păduri boreale

               Taiga este o pădure aproape exclusiv de conifere, majoritatea florei fiind alcătuită din brazi, pini, larice și molid, deoarece sunt foarte bine adaptați la condițiile climatice. Forma lor subțire, conică, minimizează acumularea de zăpadă pe ramuri, permițând copacilor să reziste greutății zăpezii în timpul iernii, fără a se rupe. Ramurile acestora sunt orientate în jos, permiţând zăpezii, să cadă fără a provoca daune structurii arborilor. Coniferele sunt bine adaptate la condiţiile ostile din nord, unde timp de şase până la nouă luni din an, temperatura se situează sub 6°C.

Taigaua reprezinta 57% din volumul padurii conifere a pamantului.

               Majoritatea coniferelor rezistă la vânturi puternice datorită fibrelor spongioase din constituţia vaselor lemnoase, fapt ce le permite să se îndoaie fără a se rupe în timpul marilor vijelii. Această trăsătură este vizibilă în cazul arborelui de sequoia uriaş şi al arborelui de sequoia roșu, care au scoarţa rezistentă la incendii. Acest lucru este extrem de util, deoarece incendiile cuprind, în mod regulat, pădurile de conifere făcând adevărate ravagii asupra fondului forestier. De asemenea scoarţă rezistentă la incendii au şi pinul alb şi pinul mare.

               Nu toţi arborii sunt protejați împotriva incendiilor. Trebuie remarcat faptul că unii arbori, deşi sunt distruşi, pot profita de pe urma unui incendiu. De exemplu, Pinus attenuata (pinul cu noduri) are conurile care pot fi deschise numai la foc. Atunci când conurile, vechi de până la 30 de ani, în timpul unui incendiu sunt incălzite, seminţele sar afară, cad pe sol urmând să germineze în rămăşiţele bogate în carbon rezultate de la incendiu.

Focul este unul dintre cei mai importanți factori care modelează compoziția și dezvoltarea arboretelor boreale; este perturbarea dominantă care reînnoiește pădurea boreală (în special cea canadiană).

               Natura și suprafața mică a acelor, precum și o acoperire cerată, permit arborelui să reziste la vânturile puternice și reci. Păstrarea acelor pe parcursul iernii permite realizarea fotosintezei în zilele ocazionale însorite și calde de iarnă și să înceapă fotosinteza primăvara, de îndată ce temperaturile o permit. Alte specii de plante des întâlnite în taiga sunt mușchii și lichenii.

               Arborii de taiga tind să aibă rădăcini puțin adânci pentru a profita de solurile subțiri, în timp ce mulți dintre ei își modifică sezonier biochimia pentru a-i face mai rezistenți la îngheț.

Condițiile climatice și unele compromisuri în strategiile de creștere ale arborilor, pot limita creșterile în înălțime. Temperaturile scăzute reduc rata de diviziune celulară a arborilor, chiar dacă resursele de carbon și apă sunt suficiente. Astfel, arborii din zona boreală cresc mai încet, chiar și în sezonul de vegetație, decâ în alte regiuni (creșterea fiind aprox. 1 m3/an/ha).

               În taiga viața animală este bogată întâlnindu-se peste 300 de specii de păsări, printer care se numără vulturul, bufnița, gâsca, corbul și dropia. Sunt prezente mamiferele arboricole, multe cu blana prețioasă; reptilele și batracienii sunt extrem de rari. În stepe sunt comune rozătoarele și erbivorele.

               Printre mamiferele care trăiesc în taiga se numără vulpea, râșul, mustelide, veverița, iepurele polar, ursul, lupul gri, caribou (Canada), renul, elanul, cerbul.

Având în vedere abundența erbivorelor mari, vânătoarea este o activitate tradițională în taiga, atât în America de Nord, cât și în Eurasia.

               In regiunea Siberiei se află o vastă întindere de pădure boreală, cu o diversitate de specii extraordinara. Unele dintre habitatele acestea nu au fost atinse niciodată de piciorul omului; cele mai mari pericole sunt însă braconajul pentru blănuri prețioase și tăierea extensivă a arborilor.

               De asemenea, petice de muşchi acoperă uneori suprafețe întinse de pământ, iar ferigile însoţesc trunchiurile copacilor căzuţi. Ramurile mai joase şi lemnul în descompunere al pinilor nu găzduiesc numai ferigi, muşchi şi alge, ci şi plante cu flori, precum afinul şi curpenul alpin. De asemenea, datorită umidității ridicate, ciupercile sunt și ele prezente.

               Pădurea boreală stochează cantități enorme de carbon, posibil mai mult decât pădurile temperate și tropicale la un loc, o mare parte a acestora cantități de carbon găsindu-se în turbă.         Ecosistemele şi solurile din această regiune păstrează o cantitate însemnată, din totalul de carbon al planetei, o formă inactivă, nedescompus sau doar parţial descompus. Efectul de seră sau schimbările făcute de om pot declanşa sau chiar accelera activarea acestor depozite, ducând, în final, la eliberarea unei cantităţi suplimentare de carbon în atmosferă sub formă de dioxid de carbon.

               Fără îndoială, silvicultura a fost istoric relevantă în taiga datorită pădurilor sale extinse de conifere de proporții enorme. Oferă materie primă abundentă, iar exploatarea lor a extins tundra în zone întinse din Siberia cu până la 40-100 km.

               Taigaua este cea mai mare sursă de lemn și celuloză din lume datorită exploatării forestiere extinse bazată pe tăierea zonală complete. Centura pădurilor de conifere este cea care asigură cea mai mare parte a lemnului comercial de înaltă calitate, care satisface nu numai nevoile naționale, ci și în cantități mari furnizate pieței mondiale.

               Regiunea boreală se remarcă și prin faptul este bogată în resurse minerale și petrol, astfel încât activitatea de extragere a acestora este importantă. În Siberia, exploatarea diamantelor, a aurului și a staniului sunt activități economice de mare importanță. Pe când în Canada, cele mai relevante minerale sunt uraniul, diamantele, nichelul și cuprul. La rândul său, în Alaska exploatarea petrolului a fost recent relansată.

Figura 3. Zona manageriată

Referinte:

1. The Structure, Distribution, and Biomass of the World's Forests. 2013. Yude Pan, Richard A. Birdsey, Oliver L. Phillips, and Robert B. Jackson3

2. Curs Silvicultură Internațională – Dumitru Târziu

3. https://polarpedia.eu/

4. https://ro.wikipedia.org/

5. https://www.wikiwand.com/

6. https://prezi.com/

7. https://blueplanetbiomes.org/

8. https://diamantrevista.wordpress.com/

9. https://ro.warbletoncouncil.org/

10. http://ibfra.org/

11. https://www.scrigroup.com/

12. https://ro.qaz.wiki/

13. https://brandclock.ru/

 

-

300k
Hectare Paduri Amenajate
150k
Hectare Imagini aeriene
15
Proiecte de Biodiversitate
10
Registre Spatii Verzi