Tratamentul tăierilor în crâng

            Crângul este una dintre cele mai vechi metode de exploatare a pădurilor de foioase și a fost foarte răspândit, mai ales în pădurile particulare. În prezent se folosește pe suprafețe mari în unele țări europene ( Italia 40%, Franța 25%, Spania 22%, Grecia 18%). În fondul nostru forestier s-a restrâns treptat după naționalizarea pădurilor (1948), prin conversiunea multor păduri de crâng la regimul de codru, actualmente ponderea sa fiind de numai 5%.

            În cazul crângului, arboretele se regenerează din lăstari sau din drajoni pe rădăcini (cu precădere la salcâm). Regenerarea vegetativă prin lăstari se poate asigura de mai multe ori pe aceeaşi tulpină sau cioată, puterea de regenerare diminuându-se sensibil după trei tăieri.

            Când se pierde capacitatea de regenerare a cioatelor şi a tulpinilor, pădurea respectivă se reface în mod natural sau prin plantaţii. Arboretele tratate în crâng se conduc până la 30-40 de ani.     

            În pădurile de crâng se pot  aplica tratamente cu tăieri de jos (tratamentul crângului simplu, tratamentul crângului cu rezerve şi tratamentul crângului grădinărit) şi tratamente cu tăieri de sus (tratamentul tăierilor în scaun).

Tratamentele cu tăieri de jos

            În cazul acestor tăieri, cel mai uzual tratament, atât în trecut cât și în prezent, îl constituie crângul simplu, în care arboretele se regenerează pe cale vegetativă, din lăstari sau  drajoni, în urma unor tăieri rase, unice, făcute la varste mici (20 – 40 ani), cand lăstărirea și drajonarea sunt active. Dezvoltarea lăstarilor este rapidă în primii ani, ca urmare a unei bune aprovizionării cu apă și substanțe nutritive din sol.

            Tratamentul are ca scop recoltarea lemnului de mici dimensiuni sau exercitarea funcţiilor protective, asigurarea regenerării naturale – pe cale vegetativă, obţinerea de venituri la intervale cât mai scurte, utilizându-se încă în cvercete, salcâmete, șleauri și aninișuri.

                Tehnica de aplicare a tratamentului constă într-o tăiere unică, netedă a arborilor la începutul primăverii, la o înălţime faţă de sol de 1/3 din diametrul cioatei.

Modurile corecte de executare a tăierii arborilor la crângul simplu cu tăiere de jos

(din Drăcea, 1923-1924).

            În ţara noastră, pădurile statului din regiunile de câmpie ale Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului s-au tratat în crâng simplu cu un ciclu de 25-30 de ani. În schimb, în vechiul regat, crângul simplu aplicat în salcâmete avea un ciclu de numai 15-20 de ani faţă de 10, 20 sau 30 de ani în cvercetele de deal şi câmpie (Antonescu, 1910).

Tratamente cu tăieri de sus – Tratamentul crângului cu tăieri în scaun

            Atunci când tulpina unui arbore foios se taie la o anumită înălţime, pe marginea tăieturii sau sub aceasta se formează numeroşi lăstari numiţi sulinari. Dacă aceştia se exploatează sistematic după cicluri scurte, tulpina se îngroaşă la capăt, acolo unde sulinarii sunt recoltaţi repetat, şi capătă o formă caracteristică numită scaun (Boppe, 1889; Drăcea, 1942; ***, 1949).

                 Tratamentul se caracterizează prin tăierea tulpinilor care lăstăresc la o înălţime de 2-3 m de la sol, caz frecvent întâlnit la tăierile din zăvoaiele de salcie de pe terenuri cu inundaţie prelungită, cum este cazul sălciilor din Delta şi lunca inundabilă a Dunării.        

            În acest fel, suprafaţa tăieturii este protejată împotriva pătrunderii apei, iar scaunul va fi capabil să producă noi sulinari viabili după retragerea inundaţiilor.

            Cu timpul, scaunul îmbătrâneşte şi se deteriorează iar capacitatea sa de lăstărire, ca şi vigoarea de creştere a lăstarilor, scad. De aceea, după 2-3 generaţii de recoltare a sulinarilor, scaunele îmbătrânite se înlocuiesc cu elemente tinere provenite din plantaţii de puieţi sau butaşi denumite sade, care vor fi apoi tratate din nou în scaun (Negulescu, 1957; ***, 2000).

            Parchetele de crâng cu tăieri în scaun se exploatează într-un mod similar celor de crâng (tăietură netedă, uşor înclinată, fără a vătăma scoarţa, etc.), în perioada de iarnă (15 IX-31 III - xxx, 2002). Recoltarea sulinarilor se face cu toporul sau fierăstrăul mecanic de pe capra de susţinere a muncitorului în timpul lucrului (Copăcean et al., 1983).

                Tăierile în scaun se aplică și arborilor de alei, de pe marginea străzilor, drumurilor sau  proprietăţilor, exemplarelor de dud care produc frunză necesară hrănirii viermilor de mătase.

Comparativ cu pădurile de codru, crângul prezintă unele avantaje, precum:

• Este cel mai simplu tratament, ieftin și ușor de aplicat, creează o ordine spațială clară;
• Regenerarea se face într-un timp foarte scurt și fără cheltuieli;
• Starea de masiv se încheie repede, drajonii sau lăstarii cresc mai drept în tinerețe, realizând sortimente ușor valorificabile;
• Necesită un volum mai redus de lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor;

Ca dezavantaje, putem aminti:

• Producția de lemn subțire sau mediu și valoarea acesteia redusă;
• Productivitatea arboretelor scade de la un ciclu la altul, pe măsura epuizării cioatelor și a sarcinii solului;
• Valoarea funcțională a pădurilor de crâng este mai scăzută din punct de vedere recreativ- turistic;