Lucrări speciale de conservare

Lucrările speciale de conservare se aplică în arboretele încadrate în tipul II funcțional, care include păduri cu funcții speciale de protecție situate în stațiuni cu condiții grele sub raport ecologic, precum și arborete în care nu este posibilă sau admisă recoltarea de masă lemnoasă prin tăieri de regenerare obișnuite (NT5, 2000).

Conform Normelor tehnice privind alegerea și aplicarea tratamentelor (NT3, 2000), aceste lucrări constau din “Ansamblul de intervenții necesare a se aplica în arboretele de vârste înaintate, exceptate definitiv sau temporar de la tăieri de produse principale, în scopul menținerii sau îmbunătățirii stării lor fitosanitare, asigurării permanenței pădurii și îmbunătățirii continue a exercitării de către arboretele respective a funcțiilor de protecție ce li se atribuie.”

Arborete situate pe stâncării cu înclinare mai mare de 35° -tipul II funcțional

Arborete situate pe terenuri cu înmlăștinare permanentă -tipul II funcțional

Ansamblul lucrărilor speciale de conservare cuprinde următoarele intervenții (NT3, 2000; Nicolescu, 2014):

• Lucrări de igienă inclusiv recoltarea produselor accidentale precomptabile, prin care se extrag arborii uscați sau în curs de uscare, rupți de vânt sau zăpadă, bolnavi, atacați de dăunători, afectați de poluare etc.
• Promovarea nucleelor de regenerare naturală existente, din specii valoroase, prin intervenții de intensitate redusă. Prin aceste lucrări se extrag cu precădere arborii cu defecte, exemplare ajunse la limita longevității fiziologice, unele exemplare din specii mai puțin valoroase. Recoltarea arborilor din alte categorii decât cele menționate se limitează la strictul necesar impus de crearea unor condiții favorabile menținerii sau dezvoltării semințișului instalat.

• Îngrijirea semințișurilor și tinereturilor naturale valoroase, prin lucrări adecvate (descopleșiri, recepări, degajări, curățiri) potrivit stadiului lor de dezvoltare.

• Împădurirea golurilor existente, folosind specii și tehnologii corespunzătoare stațiunii, țelurilor de gospodărire urmărite și situației concrete din teren.
• Introducerea speciilor de subarboret sau subetaj (de exemplu: păducel, lemn câinesc, corn, sânger, carpen, arțar, jugastru, etc.) în pădurile pure sau amestecate de cvercinee.

După necesități, de la caz la caz, lucrările speciale de conservare mai includ următoarele intervenții deosebite: combaterea bolilor şi dăunătorilor vegetaţiei forestiere, acţiuni ferme de optimizare a efectivelor de vânat, interzicerea rezinajului şi a păşunatului abuziv, executarea sistemelor de drenare a terenurilor din fondul forestier cu exces de umiditate, raționalizarea accesului public etc (NT3, 2000).

Arborete situate pe terenuri alunecătoare -tipul II funcțional

 Lucrările de conservare presupun amplasarea unor ochiuri de maxim 500-600 m2, pentru punerea în valoare a semințișurilor preexistente valoroase sau instalate după un an bogat de fructificație. Ulterior ochiurile (nucleele) de regenerare se pun în lumină și se lărgesc, deschizându-se în același timp noi ochiuri, conform tehnicii specifice tratamentului tăierilor progresive sau tăierilor jardinatorii. În ochiurile deschise și lărgite, până la realizarea stării de masiv, se execută diverse lucrări pentru asigurarea dezvoltării semințișului, iar după realizarea stării de masiv se intervine cu operațiuni culturale  (Florescu, 1991, 2004; Nicolescu, 2014).

Intensitatea tăierilor și modul de intervenție (NT3, 2000):

• volumul de extras din arboretele mature diferă de la caz la caz în funcţie de necesitatea asigurării permanenţei pădurii şi a continuităţii funcţiilor de protecţie ale acesteia, urmărind, valorificarea corespunzătoare a ochiurilor (nucleelor) de seminţiş şi înlăturarea treptată a elementelor necorespunzătoare din vechiul arboret, numai pe măsura preluării de către noua generaţie a funcţiilor respective.
• limita minimă a extragerilor va fi corespunzătoare volumului care se impune a fi recoltat prin tăieri de igienă, cum este cazul arboretelor situate pe terenuri cu înclinarea mai mare de 40°, pe stâncării, grohotişuri, pe terenuri înmlăştinate şi altele de acest fel.
• limita superioară a extragerilor respective nu poate fi precizată; ea diferă de la arboret la arboret, în funcţie de starea şi de funcţionalitatea acestora, intensitatea tăierilor putând ajunge până la înlăturarea totală a elementelor îmbătrânite ori degradate, necorespunzătoare sub raport funcţional. În asemenea situaţii se impune însă ca extragerile, prevăzute prin amenajament, care depăşesc 10 % din volumul pe picior, să fie justificate.
• în arboretele cu fenomene de uscare prematură, intensitatea extragerii se va adapta stării de fapt, urmărindu-se menţinerea, pe cât posibil, a integrităţii şi funcţionalităţii arboretelor, potrivit precizărilor de mai sus.

În arboretele mature, în care se înregistrează scăderea evidentă a capacității funcționale, se vor aplica măsuri de ajutorare a regenerării naturale, iar în porțiunile cu uscări sau degradarea pronunțată a coroanelor se vor crea nuclee de regenerare, în vederea asigurării permanenței și funcționalității ecosistemelor în cauză (NT3, 2000).

Periodicitatea intervenţiilor se diferenţiază, în raport cu particularităţile biologice şi starea arboretului, precum şi cu necesităţile de dezvoltare a seminţişului din regenerările nou-create. Tăierile de igienă se execută ori de câte ori este necesar, în unele cazuri constituind singura cale de recoltare a masei lemnoase, din arborete de mare intensitate funcţională (NT3, 2000).

La aplicarea acestor lucrări trebuie avute în vedere și restricțiile speciale privind exploatarea, în vederea protejării solului, semințișului, arboretului tânăr și arborilor care se mențin în continuare, în arborete. Astfel, în condițiile în care nu se pot respecta aceste prevederi, iar prin exploatarea unor arbori s-ar provoca vătămări mari, cu consecințe grave asupra stării și funcțiilor care le revin arboretelor, nu se vor executa decât tăieri de igienă și accidentale strict necesare (NT3, 2000).

Bibliografie:

Florescu, I.I., 1991: Tratamente silviculturale. Editura Ceres, București, 294 p.

Florescu, I.I., 2004: Silvicultură. Vasile Goldiș University Press, Arad, 280 p.

Nicolescu V.N., 2014: Silvicultură. Vol. II Silvotehnică. Editura Aldus, Brașov, pp. 240.

NT3, 2000: Norme tehnice privind alegerea și aplicarea tratamentelor. Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, București, pp. 47.

NT5, 2000: Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor. Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, București, Anexa 3.