Site-ul folosește cookie-uri pentru numărarea vizitatorilor, comentarii mai rapide și alte îmbunătățiri. Vă rog să fiți de acord cu utilizarea lor. Nu colectez date personale în afara celor fără de care serverul și site-ul nu pot funcționa.

Silvicultura -rol și importanță-

Silvicultura  -rol și importanță-

Silvicultura este explicată și definită în numeroase moduri de către diferiți autori, toate aceste “definiții” având în prim-plan pădurea.

Termenul de silvicultură are la bază două cuvinte de origine latină: silva-silvae - pădure şi cultura-culturae - cultivare.

Pe întelesul tuturor, silvicultura poate fii definită ca “știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării și exploatării pădurilor”; sau “ca ramură a economiei forestiere care cuprinde amenajarea și protecția patrimoniului forestier, asigurând materia primă pentru industria forestieră.”

Într-un limbaj mai științific, silvicultura poate fi definită astfel:

  • Ansamblul de preocupări și acțiuni privind cunoașterea pădurii, crearea și îngrijirea acesteia, recoltarea și valorificarea rațională a produselor sale, precum și organizarea și conducerea întregului proces de gestionare durabilă a pădurii (***, 2008); sau
  • Știinţa aplicativă care se ocupă cu îndrumarea ecosistemelor forestiere în scopul satisfacerii nevoilor societăţii (produse şi servicii) într-un mod ecologic durabil. Pentru realizarea acestui obiectiv, silvicultura utilizează şi integrează teoreme, teorii, principii şi metode ale ecologiei, biologiei şi economiei, aşa cum acestea rezultă din pădurile naturale sau spontane (Nicolescu, 2016).

Când vorbim despre silvicultură, vorbim în principal despre pădure și fond forestier.

Sunt considerate păduri, terenurile cu o suprafață de cel putin 0.25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înalțime minima de 5 m la maturitate în condiții normale de

Vegetație (***, 2008).

O pădure este în principal alcătuită din mai multe arborete. Un arboret este o porțiune omogenă de teren forestier, atât din punctul de vedere al fitocenozei de arbori, cât și al condțiilor staționale, în care se aplica aceeași lucrare silviculturală (***, 2008).

Pădurile, împreună cu terenurile destinate împăduririi, care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile neproductive, formează fondul forestier (***, 1996).

Silvicultura este compusă din două părţi distincte:

  1. Silvobiologia (biologia pădurii, silvologia), care se ocupă cu studiul pădurii din punctul de vedere al organizării şi funcţionării acesteia (Nicolescu, 2016).
  2. Silvotehnica (sau silvicultura aplicată), care studiază metodele tehnice folosite pentru întemeierea (regenerarea), îngrijirea-conducerea şi exploatarea-regenerarea pădurii în conformitate cu natura acesteia şi cu sarcinile gospodăriei silvice (Nicolescu, 2016).

Obiectul silviculturii este pădurea, deoarece aceasta stă în centrul preocupărilor întregului sector forestier (Nicolescu, 2016).

Pădurea reprezintă o sursă importantă de materii prime, care sunt utilizate în toate ramurile economice. Convențional, materiile prime produse de pădure sunt împărţite în două categorii: produse lemnoase şi produse nelemnoase (produse accesorii). Printr-o gestiune adecvată a fondului forestier, prin tehnicile și lucrările specifice silvice, calitatea și cantitatea acestor produse poate fi mult superioară.

De multă vreme se consideră că lemnul este produsul principal al pădurii deoarece are numeroase întrebuințări și folosințe, incluzând lemnul de lucru (de rezonanță, pentru furnire, construcții etc.), lemnul de foc și chiar resturile (crăci, cioate, frunze) care pot fi folosite cu diverse scopuri (tocătură, piese de mobilier unice, unelte, accesorii ș.a.).

Este evident că unul dintre scopurile principale ale silviculturii este producerea a cât mai mult lemn de lucru, cu o mai mare valoare de întrebuinţare.

Produsele nelemnoase sunt reprezentate de toate celelalte produse vegetale sau animale ale pădurii, și anume vânatul, coaja, coloranţii, răşina, fructele de pădure, florile, plantele medicinale, ciupercile, etc. Produsele nelemnoase au reprezentat încă de la începuturile silviculturii, principalul produs al pădurilor, mai ales vânatul. Deşi se folosesc pe scară largă în numeroase industrii (chimică, farmaceutică, alimentară, etc.), acestea au fost și sunt frecvent subevaluate, desi au un mare potenţial economic.



Rolul silviculturii este de a pune în valoare diverse produse şi servicii  ale pădurii, conform diferitelor interese, prezente şi viitoare, ale societăţii, atât de natură socială cât și de natură econimică.

Silvicultura poate imbunătății (sau dimpotrivă, degrada) rolurile și efectele pe care pădurea le are asupra mediului înconjurător și al societății:

  • Pădurea este o sursă de materii prime (produsele lemnoase – lemn de lucru și lemn de foc – sursă de energie- dar și produsele nelemnoase – sursă de hrană); 
  • Oferă locuri de muncă pentru localnici;
  • Restabilirea funcției ecosistemului - întarzierea/stoparea degradării, eroziunii si alunecărilor de teren;
  • Pădurea are rolul de a proteja apele, prin menținera unei cantități de apă din precipitatții și împiedicarea formării aluviunilor;
  • Ameliorarea efectelor climatice (reducerea extremelor de temperature,  reglarea precipitațiilor etc);
  • Pădurea oferă habitate pentru plante și animale;
  • Padurea are un rol igienic asupra aerului – reduce poluarea, absoabe CO2 și elimină oxigen prin procesul de fotosinteză;
  • Pădurea are rol estetic, îmbunătățind peisajul unei regiuni;
  • Dar și un rol social, pădure și omul având o strânsă legătură încă de la inceputul timpurilor.

Silvicultura, în sine, este importantă deoarece asigură continuitate pădurii și a resurselor oferite de aceasta printr-o gestiune sustenabilă, realizată prin lucrările specifice fiecărui stadiu de dezvoltare, având la bază idea că toată lumea să poată benefiacia de ceea ce pădurea poate oferi.

Fără o silvicultură adecvată, toate avantajele menționate mai sus, s-ar realiza în mod natural pe o perioadă mult mai mare de timp, sau nu se pot realiza deloc fără intervenția umană.

În cele din urmă, pădurea va continua să existe și fără silvicultură, însă silvicultura fără pădure va exista doar în carți, de aceea este bine să se realizeze o armonie între cele două.




Bibliografie:

 

***, 1996 – Legea nr. 26 din 24 aprilie 1996 – Codul silvic

 

***, 2008 – Legea nr. 46 din 19 martie 2008 – Codul silvic

 

Nicolescu N.V.: 2016 – Curs Silvicultură I, Universitatea Transilvania, Brașov;

 

https://dexonline.ro/definitie/silvicultur%C4%83

Creative Contact Form

Contact Us
Feel free to contact us if you have any questions

Free Joomla! template by L.THEME | Documentation