Ce este tratamentul?

În sens larg tratamentul include întregul ansamblu de măsuri culturale, prin care pădurea este condusă de la întemeiere până la exploatare și regenerare (în literatura anglo-saxonă- Troup,1928; Matthews, 1989).

În sens restrâns, prin tratament se înțelege modul special cum se procedează la exploatare și implicit la regenerarea unui arboret sau a unei păduri (Rădulescu, 1956).

Codrul grădinărit 

A fost aplicat de secole în forma sa empirică, de recoltare a arborilor pe alese, prin tăieri pe diametru (extragerea unor arbori care depăşeau un diametru impus), mai ales în brădetele montane. Nu există mărturii literare sau legislative despre acest mod de gospodărire până la documentul din 29 august 1730 pentru amenajarea pădurilor de brad din Franche-Comté (Franţa), unde exploatarea “în grădinărit” se făcea din aproape în aproape pe suprafeţe egale, pe care se revenea o dată la 10 ani (Gurnaud, 1886).

În România, până la finele secolulului al XIX-lea, codrul grădinărit s-a aplicat în forma sa empirică, urmărindu-se recoltarea arborilor care depăşeau un anumit diametru (30 cm), fără nici o preocupare pentru regenerare, ceea ce a dus la eşecuri în multe cazuri.

Principiul codrului grădinărit, caracterizat printr-un amestec confuz de arbori de toate vârstele şi toate dimensiunile sau un ansamblu de mici buchete destul de puţin uniforme, repartizate fără nici o ordine (Bagneris, 1878) este perenitatea structurii arboretului, prin care se poate asigura obţinerea unei producţii relativ constante de masă lemnoasă.

Reprezintă un tratament care implică aplicarea unui sistem de intervenţii cu caracter continu prin care se urmăreşte recoltarea selectivă a unor arbori sau grupe mici de arbori, ceea ce imprimă un caracter permanent procesului de exploatare - regenerare şi lucrărilor de îngrijire, în vederea realizării şi menţinerii unei structuri pluriene specifice, în fiecare arboret în parte, corespunzător ţelurilor stabilite. De regulă, este aplicabil în arborete constituite din  specii cu temperament de umbră şi semiumbră (brădete, brădeto-făgete) puţin vulnerabile la vânt, în amestecuri de răşinoase cu fag, în făgete precum şi în unele molidişuri naturale cu o structură neregulată care au de îndeplinit funcţii de protecţie ce impun menţinerea continuă a pădurii pe întreaga suprafaţă.

Prin aplicarea acestui tratament se urmăreşte crearea, întreţinerea şi ameliorarea permanentă a arboretelor, care, folosind integral spaţiul de creştere, pot asigura echilibrul ecologic dinamic al ecosistemelor forestiere şi satisfacerea cât mai eficientă a intereselor social-economice, inclusiv obţinerea unor sortimente de lemn de calitate superioară.

La aceste obiective se ajunge prin tăieri de intensitate redusă, prin selectarea şi promovarea celor mai buni şi mai valoroşi arbori din toate clasele de grosimi, prin reglarea relaţiilor intra şi interspecifice, prin spaţierea şi etajarea corespunzătoare a coroanelor şi prin stimularea regenerării naturale, continue şi valoroase, din speciile indicate.

În principiu, prin tăierile grădinărite se extrag arborii care depăşesc diametrul-ţel, precum şi cei din categoriiile excedentare de diametre, rezultaţi după compararea structurii reale şi optime a arboretului. În mod practic însă, datorită multiplelor obiective care se urmăresc prin aplicarea acestor tăieri, se extrag cu prioritate arborii groşi cu diametrul egal sau mai mare decât diametrul-ţel, arborii uscaţi, rupţi, doborâţi, cu coroane prea puternic dezvoltate, din toate categoriile dimensionale, precum şi o parte din arborii sănătoşi din categoriile excedentare, cei aparţinând unor specii sau fenotipuri mai puţin valoroase, fără însă a se depăşi valoarea posibilităţii fixate. Deoarece arborii care se extrag au dimensiuni extrem de variabile, la aplicarea grădinăritului nu mai este posibilă diferenţierea produselor principale de cele secundare, ambele rezultând în acelaşi timp cu ocazia fiecărei intervenţii

Punctele de regenerare se amplasează dispersat pe suprafaţa arboretului, urmărindu-se realizarea unei structuri mozaicate. În cadrul punctelor respective tăierile de regenerare se execută treptat, pe măsura instalării şi dezvoltării seminţişului.

Tăierile grădinărite se aplică cel mai uşor şi cu bune rezultate în arborete de productivitate superioară şi mijlocie, situate pe versanţi cu pantă mică până la moderată, pe poale de versant cu pantă mică până la moderată. În condiţii bune de accesibilitate se poate aplica şi pe versanţi cu pante medii până la 25⁰, dacă cerinţele funcţionale impun menţinerea sau realizarea unei structuri pluriene

Aplicarea tratamentului impune asigurarea cât mai bună a accesibilităţii arboretelor în cauză şi o exploatare îngrijită, ceea ce presupune existenţa sau realizarea unei reţele corespunzătoare de instalaţii permanente de transport şi de căi de colectare a materialului lemnos, necesare.

Caracteristicile tratamentului diferențiază grădinăritul tipic de cel concentrat. Grădinărit cultural tipic se caracterizează prin faptul că tăierile grădinărite se efectuează cu continuitatea (caracteristică a grădinăritului în forma sa empirică) și presupune:

• Recoltarea anuală a unuia sau a 2-3 arbori în orice punct al pădurii în condiţiile existenţei unei structuri grădinărite;
• Punctele atacate cu tăieri sunt părăsite, tăierile localizându-se ulterior în alte puncte;
• Regenerarea are caracter continuu şi valorifică toţi anii de fructificaţie;
• Pădurea grădinărită se găseşte într-un continuu proces de exploatare, regenerare, conducere şi îngrijire;
• Rezultă arborete pluriene cu structură apropiată de arboretele primare (virgine).

Grădinăritul cultural concentrat se efectuează pe întreaga suprafaţă a cuponului în curs de tăiere. Nivelul acestor tăieri se stabileşte în raport de volumul de extras şi de mărimea creşterilor. Se extrag numai arborii care au atins diametrul ţel. Cuponul reprezintă o parte din unitatea de producţie ce se tratează în codru grădinărit, echivalentă cu numărul de ani stabiliţi pentru o rotaţie a tăierilor. Stabilind durata în ani a rotaţiei egală cu numărul cupoanelor (în mod obişnuit de la 5 la 10).

Prin alcătuirea cupoanelor se urmăreşte ca acestea să aibă volume pe picior (fond de producţie) şi creşteri în volum sensibil egale, astfel încât să permită recoltarea posibilităţii anuale stabilite pentru întreaga unitate de producţie.

Actualmente, datorită multiplelor probleme pe care le presupune şi care s-au reliefat în prezentarea tehnicii sale de aplicare, codrul grădinărit se recomandă să fie limitat numai la pădurile montane relativ pluriene şi pluriene, care îndeplinesc prioritar funcţii de protecţie (xxx, 2000). Acestea fac parte din formaţiile brădetelor, brădeto-făgetelor, molidişurilor, molideto-făgetelor, amestecurilor de fag şi răşinoase sau făgetelor.

În aplicarea sa nu trebuie însă niciodată uitat că tratamentul codrului grădinărit este unul fin, intensiv (Drăcea, 1923-1924), care reclamă multă muncă şi artă (Dengler, 1935), ceea ce îl face o formă forestieră rară, ca să nu zicem marginală (Schütz, 1997).

Bibliografie:

Nicolescu N.V.: 2014 – ”Silvicultură II. Silvotehnică”, Ed Aldus, Brașov;

Nichiforel L.: Curs Silvicultură II, 2019-2020, Universitatea ”Stefan cel Mare” Suceava

***2000 : “Norme tehnice pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor”