Alunecările de teren sunt o categorie de fenomene naturale de risc, ce definesc procesul de deplasare, mișcarea propriu‑zisă a rocilor sau depozitelor de pe versanți, cât și forma de relief rezultată.
Alunecările de teren produc pagube considerabile, atât din punct de vedere material, cât şi cu privire la pierderea de vieţi omenesti, însă aceste fenomene pot fi anticipate cu suficient timp înaintea producerii lor, în vederea combaterii sau măcar a limitării efectelor nedorite.
În țara noastră, alunecările de teren sunt destul de răspândite. Suprafaţa totală supusă alunecărilor de teren este apreciată la 900.000 hectare. Cea mai importanţă şi cunoscută alunecare de teren a constituit-o deplasarea Vârfului Suhardelului care a dus la bararea râului Bicaz şi formarea Lacului Roşu.
In 1971, dezastrul de la Certej a fost provocat de ruperea digului și alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere Certej, Hunedoara. Valul de acid de steril a înghițit într-un sfert de oră și a ras de pe fața pământului șase blocuri de locuințe cu 25 de apartamente fiecare, un camin cu 30 de camere, șapte locuinte individuale și 24 de gospodării au fost distruse sau avariate. Dezastrul a provocat 89 de morți și 76 de raniți.
Alte alunecări de teren de amploare s-au produs la Malul cu Flori în iunie 1979 şi Vârfuri în februarie 1980 – ambele în judeţul Dâmboviţa; Zameş (în 1992) în judeţul Bacău şi Izvoarele (august 1993) în judeţul Galaţi.
Primele 3 cazuri au fost declanşate de precipitaţii puternice. Dacă alunecările de teren de la Malul cu Flori nu au produs pierderi mari, deplasarea terenului de la Vârfuri a afectat centrul civic al localităţii. Au fost distruse 110 case, 21 au fost grav avariate, iar 25 hectare de teren şi unele drumuri au fost puternic degradate.
De asemenea, alunecări de teren s-au produs și în trecutul recent, mai ales ca urmare a unor fenomene naturale (precipitații atmosferice abundente, aternața îngheț-dezgheț, presiunea apelor subterane, etc), cea mai recentă, intens mediatizată, s-a produs pe data 10 apilie 2020 în localitatea Azuga (Prahova).
Procesul de alunecare include trei faze:
- faza pregătitoare, de alunecare lentă, incipientă (procese anteprag);
- alunecarea propriu‑zisă (trecerea peste pragul geomorfologic);
- stabilizarea naturală (echilibrarea, procese postprag);
În cazul unor procese clasice, tipice, forma de relief se definește prin:
- frontul de desprindere (râpa de desprindere),
- corpul alunecării,
- fruntea alunecării,
- suprafața de alunecare.
Alunecările de teren se pot forma din cauza:
- cutremurelor,
- regimul hidric: ploilor abundente dintr-o anumită zonă(pământul se înmoaie și se desprinde de versanți) sau seceta prelungita,
- lipsa vegetatiei forestiere (arborii fixează solul și previn apariția unor astfel de incidente),
- alternante inghet-dezghet,
- vanturi puternice,
- presiunea apelor subterane.
Care sunt semnele prin care se poate anticipa prezența unei instabilități a terenului?
- blocarea ușilor și a ferestrelor casei
- fisuri în tencuială
- desprinderea unor țigle
- depărtarea pereților exteriori și a scărilor față de clădire
- înclinarea sau posibilitatea mișcării cu ușurință a gardurilor, zidurilor de susținere, a stâlpilor sau a copacilor
- fisuri în carosabil
- defecțiuni la utilitați
- acumulări de pământ la baza unei pante
- apariția de noi izvoare de apă la suprafață
Bibliografie: