Un nou studiu demonstrează cum tehnologia LiDAR spațială și inteligența artificială (AI), utilizate inițial în arheologie, pot fi adaptate pentru estimarea rapidă și precisă a biomasei forestiere – esențială pentru monitorizarea ciclului carbonului și combaterea schimbărilor climatice.
Pădurile stochează aproximativ 80% din carbonul terestru, fiind vitale pentru reglarea climei.
Estimarea biomasei de deasupra solului este cheia pentru a înțelege cât carbon este captat și eliberat de păduri.
Metodele tradiționale sunt greoaie, consumatoare de timp și limitate geografic.
Studiul condus de prof. Hamdi Zurqani de la Universitatea din Arkansas utilizează:
LiDAR spațial GEDI (NASA) – instalat pe Stația Spațială Internațională, oferă date 3D despre înălțimea copacilor și structura coronamentului.
Imagini Sentinel-1 și Sentinel-2 (ESA) – oferă date optice și de suprafață.
Google Earth Engine – pentru prelucrarea datelor la scară largă.
Algoritmi de învățare automată:
Gradient tree boosting – cea mai precisă metodă.
Random forest – aproape la fel de eficient.
CART și SVM – mai puțin eficiente în acest context.
🔍 Rezultatul: Integrarea acestor surse de date permite estimarea biomasei forestiere în câteva minute, chiar și în zone greu accesibile.
Permite monitorizarea mai precisă a emisiilor și captării de carbon.
Sprijină decizii informate pentru politici forestiere și de mediu.
Deschide calea către gestionarea sustenabilă a pădurilor la nivel global.
Sunt necesare date LiDAR cu rezoluție mai mare pentru toate regiunile.
Cercetările viitoare pot implica rețele neuronale și modele AI mai avansate.
Provocări rămase: impactul vremii asupra calității imaginilor satelitare.
🗣️ Citat-cheie:
„Pe măsură ce schimbările climatice se intensifică, tehnologii ca aceasta vor deveni indispensabile pentru a proteja pădurile și planeta.” – Hamdi Zurqani











Trecerea de la puncte de sondaj subiective la metode obiective nu este doar o modernizare tehnică, ci și o garanție a corectitudinii și transparenței în gestionarea pădurii.
Este o cerință esențială în contextul actual al:
dialogului cu societatea civilă.
Un satelit revoluționar care vede dincolo de coronament și aduce date esențiale pentru combaterea schimbărilor climatice.
Lansat pe 29 aprilie 2025 de Agenția Spațială Europeană (ESA), Biomass este primul satelit echipat cu radar în bandă P, capabil să pătrundă prin nori, frunziș dens și chiar gheață pentru a explora structura internă a pădurilor.
🎯 Obiectivul principal: crearea unei hărți 3D globale a biomasei forestiere și estimarea cu precizie a carbonului stocat în trunchiurile arborilor.
Biomass folosește o antenă de 12 metri, care trimite unde radar lungi spre Pământ. Aceste unde:
Traversează coronamentul pădurii,
Reflectă înapoi informații despre înălțimea și densitatea vegetației,
Oferă imagini detaliate ale zonelor altfel inaccesibile.
🧪 Rezultatul: informații despre cantitatea de lemn, structura pădurii, zonele umede ascunse și defrișările ilegale.
🌱 Pădurile tropicale stochează 80% din carbonul terestru. Fără date precise despre biomasa lor, politicile climatice riscă să se bazeze pe estimări eronate.
🚨 Defrișările ascunse pot rămâne nedetectate cu sateliții convenționali timp de luni sau ani. Biomass poate reacționa aproape în timp real.
📉 Informațiile colectate sunt vitale pentru:
Strategii climatice (ex. Acordul de la Paris, IPCC),
Proiecte de conservare,
Managementul pădurilor,
Modele predictive pentru schimbările climatice.
Pe lângă păduri, satelitul oferă date revoluționare despre ghețari.
🧊 Poate monitoriza:
Structura internă a gheții,
Mișcarea ghețarilor,
Zonele de topire accelerate.
🌍 Aceste informații sunt esențiale pentru miliardele de oameni care depind de ghețari pentru apă dulce.
| Caracteristică | Sateliți convenționali | ESA Biomass |
|---|---|---|
| Penetrare prin coronament | ❌ Limitată | ✅ Până la sol |
| Detectare defrișări ilegale | ❌ Întârziată | ✅ Aproape în timp real |
| Date despre structura lemnoasă | ❌ Indirecte | ✅ Directe și precise |
| Aplicații în regiuni polare | ❌ Limitate | ✅ Gheață și zăpadă inclusiv |
| Hartă globală a biomasei | ❌ Nu | ✅ În dezvoltare (2025–2027) |
🔬 Datele satelitului sunt validate de echipe științifice care:
Vizitează zone izolate din tropice,
Măsoară trunchiuri de arbori,
Compară rezultatele din satelit cu realitatea biologică.
🤝 Colaborare internațională: ESA, organizații științifice, guverne, cercetători.
Imagini radar colorate ale pădurilor din Bolivia – pădure, pajiști, zone umede
Bolivian forest: comparing Sentinel-2 and BiomassHartă 3D a pădurii din Halmahera (Indonezia) – teren montan și defrișări

Indonesia – volcanoes on the radar
Vizualizare detaliată a topografiei din Gabon

🔮 Biomass va contribui la:
O mai bună contabilizare a emisiilor și captării de carbon
Prevenirea pierderilor de biodiversitate
Generarea de scenarii climatice realiste
Monitorizarea și gestionarea pădurilor la nivel global
🕒 Primele hărți 3D detaliate sunt așteptate până în 2027.
✔️ Urmărește misiunea pe site-ul oficial esa.int/biomass
✔️ Sprijină proiectele care folosesc date deschise pentru păduri sustenabile.
✔️ Distribuie acest conținut pentru a face cunoscută contribuția esențială a științei spațiale în protejarea Pământului.
https://www.esa.int/Applications/Observing_the_Earth/FutureEO/Biomass/Biomass_satellite_returns_striking_first_images_of_forests_and_more
Introducere Alegerile legate de rărituri în arborete nu mai pot fi luate „după ochi". Deși experiența de teren are un rol important, estimarea subiectivă a consistenței arboretului exprimată prin gradul de închidere a coronamentului este insuficientă și poate duce la decizii greșite cu efecte pe termen lung asupra structurii și stabilității.
Normele tehnice sunt clare: intensitatea răriturilor se stabilește prin determinarea indicelui de densitate, folosind procedee relascopice sau alte metode moderne de cuantificare. Valoarea indicelui de densitate după intervenție nu trebuie să scadă sub 0,80, cu excepțiile clar menționate pentru anumite formații forestiere.
Chiar și pentru un silvicultor experimentat, estimarea „îngrămădelii" arborilor într-un arboret este influențată de:
→ Rezultatul? Risc de supra- sau sub-rărire, cu impact negativ asupra stabilității, regenerării sau calității lemnului.
Deși normele recomandă procedee relascopice pentru determinarea suprafeței de bază, acestea:
În schimb, utilizarea de suprafețe de probă circulare (cu rază fixă sau variabilă) este o alternativă robustă și accesibilă. Ele permit:
Aplicația Arboreal Forest este un exemplu excelent de unealtă digitală care permite:
Textul normativ precizează clar: intensitatea răriturilor se stabilește pe baza determinărilor reale, nu prin aproximații vizuale. Iar când se menționează „metode moderne” precum scanerele sau LiDAR, e evident că direcția este spre obiectivitate și digitalizare.
❓ Dar câți administratori forestieri folosesc efectiv aceste metode în practica de zi cu zi?
Dacă sunt trecute într-o normă, ar trebui să fie aplicate, nu doar invocate?
Este din ce în ce mai clar că multe arborete suferă din cauza schimbărilor climatice. Avem deja dovezi: în multe zone ale țării, cantitățile anuale de precipitații au fost sub mediile multianuale în ultimii 10 ani, iar uscarea unor specii este evidentă.
Însă: nu toate arboretele sunt afectate la fel. Unele regiuni, specii sau tipuri de structură rezistă mai bine decât altele.
👉 De ce? Poate pentru că nu avem suficiente date obiective. Dacă administratorii pădurilor de producție ar măsura periodic indicii biometrici (densitate, desime, diametru, înălțime etc.), am putea înțelege de ce unele păduri rezistă și altele nu.
Într-un context climatic incert, măsurarea reală devine o necesitate, nu o opțiune.
Normele tehnice explicitează clar că inventarierea fondului de producție are ca scop determinarea mărimii, structurii și creșterii arboretelor, prin stabilirea caracteristicilor dendrometrice.
Unitatea de inventariere este subparcela, iar metodologia este bazată pe statistica matematică, preferabil prin metode selective și suprafețe circulare sau relascopice.
❗ Este important de reținut că:
Mai mult, indicele de densitate este esențial în multiple etape:
Este clar, așadar, că în așa-zisa amenajare „clasică” a pădurilor de producție, indicele de densitate ar trebui să fie omniprezent și determinat prin metode riguroase.
Este timpul să abandonăm deciziile luate „după ochi" și să adoptăm cu seriozitate metodele obiective recomandate de normele tehnice. Doar astfel putem asigura:
⚡ Răritura este doar o piesă dintr-un sistem complex de gospodărire durabilă — dar este o piesă fundamentală, care trebuie tratată cu responsabilitate și profesionalism.
Page 2 of 5