Obținerea de imagini aeriene în silvicultură cu ajutorul dronelor

Dimensiunile reduse ale acestor aparate de zbor permit adaptarea la orice tip de teren, fiind singura metodă prin care se pot înregistra imagini de la o altitudine de sub 100 m. La toate acestea se mai adaugă și costurile mult mai reduse pe care le reclamă exploatarea lor, în comparație cu metoda tradițională.

   Fig 1. Drona la decolare

     Produsul aerofotogrametric final se obține în urma prelucrării tuturor datelor achiziționate.

    Harta fotografică la scară -ortofotoplanul- este georeferențiată,   prin atribuirea de coordonate reale geografice sau rectangulare și este salvată în   format    electronic.

      Beneficiile utilizării unui ortofotoplan se regăsesc în:

         1.  bază pentru activitățile de proiectare și managementul proprietăților;

        2. actualizarea sau realizarea studiilor și lucrărilor pentru prevenirea, combaterea, sau urmărirea evoluției fenomenelor naturale negative: atacuri de insecte, arborete afectate de fenomenul de uscare, zone inundabile, evoluția viiturilor,etc.;

         3. este adecvat interpretării și vectorizarii parcelelor și subparcelelor, pentru planurile de management viitoare;

         4. furnizarea de date cartografice noi și precise;

         5. suport pentru urmărirea evoluției lucrărilor specifice domeniului, respectiv corectitudinea execuției lor.

Fig 2.  Imagini aeriene -Tratament de regenerare, distribuția speciilor, variația structurii

Fig 3. Imaginii aeriene - Intensitatea atacurilor și modul lor de răspândire

Fig 4. Imagini aeriene - Intensitatea atacurilor, metoda de exploatare.
Fig 5. Imagini aeriene - Structura arboretelor, liziera pădurii 

În fotografiile de mai sus, sunt prezentate câteva situații surprinse în cadrul imaginilor aeriene brute (nu au fost ortorectificate).

Zborurile efectuate toamna sau primăvara (în faza de înfrunzire) prezintă avantaje cu privire la distribuția speciilor.

Imaginile de mai sus sunt foarte sugestive, iar cu un minim de cunoștințe, privind fenofazele diferitelor specii (modul de colorare al frunzisului înaintea intrării în repaus vegetativ), aspectul unor calamități naturale (fenomenele de uscare), structura, consistență normală, respectiv aspectul unor tratamente de regenerare (etc.), se pot desprinde concluzii cu privire la:

• distribuția speciilor (de ex.: cvercineele – verde închis- albastru; fagul - verde deschis, galben; cireș - roșu în fotografia de mai sus si cu alb în cea de jos; paltini – galben; plop tremurător –verde deschis argintiu );
• acțiunea factorilor destabilizatori;
• managementul abordat de administrator,
• evoluția arboretelor (a structurii, a densității, etc), evoluția fenomenelor negative, (prin repetarea zborurilor la o perioadă ciclică de timp)

Se cunoaște faptul că între diametrul coroanei și diametrul de bază există o corelație directă, care diferă de la specie la specie, astfel se poate face o estimare a suprafeței de bază sau a volumului.

În același timp poate fi și o metodă eficientă privind paza și controlul (în ceea ce privește modul de efectuare al lucrărilor de îngrijire și conducere, a tratamentelor, etc) fondului forestier.

 Fig 6. Imagini aeriene -  Distribuția speciilor