fbpx
Nicovalei nr.33, Brașov 500473, Romania sales@forestdesign.ro

Blue Flower

Pădurea României: O Călătorie Fascinantă Prin Istoria Unei Comori Naționale

Pădurea României: O Călătorie Fascinantă Prin Istoria Unei Comori Naționale

Pădurile! Simplul cuvânt evocă imagini de măreție, mister și viață neîngrădită. În România, aceste coroane verzi ale pământului nostru au fost dintotdeauna mai mult decât o simplă colecție de arbori. Ele sunt inima verde a țării, martore tăcute și rezistente ale fiecărui moment din istoria noastră tumultuoasă. Fiecare copac, fiecare potecă ascunsă, poartă amprenta vremurilor apuse, a deciziilor luate în cancelarii sau a muncii istovitoare a celor care le-au îngrijit ori exploatat.

Vă invităm acum într-o călătorie nu doar prin spațiu, ci și prin timp – o incursiune captivantă prin patru mari perioade istorice care au modelat destinul pădurilor românești. Vom descoperi cum s-au schimbat stăpânii acestor tărâmuri, cum s-a încercat punerea lor în rânduială, ce metode s-au folosit pentru a le gospodări și, poate cel mai tulburător, cum și-a modificat suprafața acest tezaur inestimabil. Pregătește-te să pășești în inima pădurii și în adâncurile istoriei sale!

https://maps.arcanum.com/ro/map/thirdsurvey75000/?layers=43&bbox=2800869.277212167%2C5698647.246576542%2C2930200.729070686%2C5750165.803640751

 

1. Până în Primul Război Mondial: Codrii Seculari sub Presiunea Modernizării

Imaginați-vă România la cumpăna secolelor XIX și XX. O țară agrară, însetată de modernizare, cu o cerere uriașă pentru lemn – material de construcție esențial, combustibil și o importantă sursă de venit prin export. În acest context, pădurile României erau un mozaic de proprietăți, fiecare cu povestea și regulile sale:

  • Proprietatea: Predominau marile moșii boierești și domnești în Vechiul Regat, alături de păduri ale statului, ale bisericilor și mănăstirilor. În Transilvania, pe lângă proprietatea nobiliară, o pondere importantă o dețineau comunitățile locale, organizate în obști de moșneni sau composesorate – forme străvechi de proprietate comună, adesea cu reguli de gospodărire transmise din generație în generație.
  • Organizare și Management: Conștientizarea treptată a epuizării resurselor a dus la apariția primelor structuri administrative menite să gestioneze pădurile. În 1864, se înființează Corpul Silvic, un prim pas spre profesionalizarea celor ce aveau să vegheze asupra pădurilor. Momentul de referință este însă 1881, anul adoptării primului Cod Silvic modern. Acest act ambițios a încercat să impună principii de gospodărire rațională și să introducă obligativitatea amenajamentului silvic – un document tehnic complex care stabilea modul de exploatare și regenerare a fiecărei suprafețe. Cu toate acestea, implementarea a fost lentă, frânată de lipsa personalului calificat, vastitatea teritoriilor împădurite și, să recunoaștem, de interesele economice pe termen scurt.
  • Tipuri de Gospodărire: Pe lângă exploatarea tradițională, adesea nereglementată, specifică multor proprietăți, se fac primele încercări de aplicare a unor metode silvice moderne. Apar preocupări pentru regenerarea naturală și artificială, însă intervențiile la scară largă erau limitate. Exportul masiv de lemn brut, în special către Imperiul Austro-Ungar, a pus o presiune enormă pe păduri, percepția dominantă fiind aceea de resursă economică de exploatat, mai puțin de ecosistem complex.
  • Dinamica Suprafeței: Deși nu există cifre precise și centralizate pentru întreaga perioadă, este unanim acceptat că suprafața forestieră a scăzut, în special în zonele de câmpie și deal, unde pădurea a făcut loc terenurilor agricole. Degradarea calitativă a multor păduri, prin tăieri selective care au eliminat arborii de valoare, era o realitate sumbră.

https://geo-spatial.org/vechi/download/planurile-directoare-de-tragere

2. Între Cele Două Războaie Mondiale: Unificare Legislativă și Zorii Silviculturii Științifice

Perioada interbelică găsește România cu un patrimoniu forestier considerabil, dar eterogen din punctul de vedere al administrării și regimurilor silvice istorice. Integrarea Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei a adus noi provocări, dar și expertiză și tradiții silvice valoroase.

  • Proprietatea: Reforma agrară din 1921 a avut un impact major asupra structurii proprietății. Exproprierea marilor moșii a dus la apariția a numeroși mici proprietari de păduri, cu suprafețe adesea fărâmițate și dificil de gospodărit eficient. Alături de aceștia, au continuat să existe pădurile de stat, administrate acum unitar, precum și pădurile comunale, obștile și composesoratele, a căror importanță a fost recunoscută legal.
  • Organizare și Management: Eforturile de unificare legislativă și instituțională s-au concretizat în Codul Silvic din 1923, care a îmbunătățit reglementările anterioare și a contribuit la o mai bună gestionare a fondului forestier național. Regia Pădurilor Statului (RPS) a devenit principalul administrator al pădurilor publice, având un rol esențial în aplicarea regimului silvic și în dezvoltarea unei silviculturi bazate pe principii științifice. Amenajamentele silvice au devenit instrumente tot mai rafinate de planificare pe termen lung.
  • Tipuri de Gospodărire: Perioada interbelică marchează o tranziție către o gospodărire mai științifică. S-a pus un accent crescut pe studierea ecosistemelor forestiere și pe dezvoltarea unor tehnici silvice adaptate condițiilor locale. S-au extins campaniile de împădurire, în special pe versanții degradați din zonele montane și de deal. Cu toate acestea, fărâmițarea proprietății private a rămas o vulnerabilitate, îngreunând aplicarea uniformă a normelor silvice și favorizând, pe alocuri, exploatările necontrolate.
  • Dinamica Suprafeței: Suprafața forestieră a înregistrat o ușoară scădere în comparație cu momentul Marii Uniri, în principal datorită transformării unor terenuri forestiere în terenuri agricole, ca urmare a reformei agrare și a creșterii populației rurale. Cu toate acestea, în zonele montane și pe suprafețele administrate de stat și de formele asociative bine organizate, pădurile și-au păstrat continuitatea și, în unele cazuri, s-au îmbunătățit calitativ prin lucrări silvice.

https://gis.geomil.ro/portal/apps/mapviewer/index.html?webmap=55e30e868718416da878fc6b1a4b0c19

3. Perioada Comunistă (1945–1989): Pădurea Unită sub Pumnul de Fier al Statului

Anul 1948 a adus o schimbare fundamentală în statutul pădurilor românești: naționalizarea. Această decizie politică majoră a transformat aproape întreg fondul forestier într-un unic proprietar – statul socialist.

  • Proprietatea: Dispariția proprietății private, a obștilor și composesoratelor a creat un fond forestier național administrat centralizat. Pădurea a devenit oficial "bun al întregului popor", gestionat în interesul statului.
  • Organizare și Management: S-a construit un sistem silvic puternic centralizat, subordonat Ministerului Silviculturii (sau altor structuri similare de resort). Ocoalele Silvice de Stat au devenit unitățile teritoriale de bază, responsabile de implementarea la firul ierbii a politicilor forestiere dictate de centru. Elaborarea amenajamentelor silvice a devenit obligatorie pentru fiecare hectar de pădure, asigurând o planificare riguroasă a activităților silvice la nivel național. Planurile cincinale au impus obiective clare de producție și reîmpădurire, adesea foarte ambițioase.
  • Tipuri de Gospodărire: Gospodărirea pădurilor a fost puternic orientată spre satisfacerea nevoilor economiei socialiste. S-a pus un accent covârșitor pe producția de masă lemnoasă, necesară industrializării și exporturilor pentru a obține valută. Acest obiectiv a condus la promovarea intensivă a tăierilor, adesea sub presiunea îndeplinirii planului. S-au extins plantațiile cu specii cu creștere rapidă, uneori în detrimentul celor autohtone, și s-au aplicat pe scară largă tăierile rase, mai eficiente pentru exploatare. Cu toate acestea, merită menționat și reversul medaliei: s-au realizat lucrări masive de împădurire și regenerare, s-a modernizat tehnologia de exploatare și s-a asigurat o pază relativ eficientă a fondului forestier. Rolul ecologic și social al pădurii a fost însă adesea secundar celui economic.
  • Dinamica Suprafeței: Conform statisticilor oficiale ale vremii, suprafața fondului forestier național a rămas relativ stabilă în perioada comunistă, în jurul valorii de 6.3-6.4 milioane de hectare. Deși au existat tăieri intense, acestea au fost compensate, pe hârtie și parțial în teren, de lucrările de împădurire. Calitatea pădurilor a avut însă de suferit prin simplificarea structurii pe specii și vârste.

https://inspectorulpadurii.ro/#/

4. După 1989: Renașterea Proprietății Private și Căutarea Echilibrului Pierdut

Căderea regimului comunist a declanșat un proces amplu de transformare a societății românești, iar pădurile nu au făcut excepție. Restituirea proprietății a schimbat fundamental regimul juridic al fondului forestier.

  • Proprietatea: Legile succesive ale fondului funciar (începând cu Legea 18/1991) au permis restituirea a milioane de hectare de pădure către foștii proprietari sau moștenitorii acestora, către unitățile administrativ-teritoriale și către formele asociative tradiționale (obști, composesorate) care și-au reluat activitatea. Astăzi, fondul forestier național are o structură mixtă: păduri proprietate publică a statului și păduri proprietate privată, aceasta din urmă fiind puternic fărâmițată.
  • Organizare și Management: Pentru administrarea pădurilor statului a fost înființată, în 1990, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva. Apariția proprietății private a impus și apariția unor structuri de administrare specifice: ocoalele silvice private, autorizate să asigure serviciile silvice obligatorii prin lege (pază, amenajare, lucrări silvice). Cadrul legislativ a fost în continuă evoluție, încercând să se adapteze noii realități și să integreze principiile gospodăririi durabile, inclusiv prin asumarea angajamentelor europene și internaționale. Amenajamentul silvic a rămas instrumentul legal de bază, dar aplicarea sa consecventă pe toate formele de proprietate a întâmpinat dificultăți.
  • Tipuri de Gospodărire: Perioada post-comunistă a adus în prim-plan conceptul de gospodărire multifuncțională a pădurilor, recunoscându-se rolul lor esențial nu doar pentru producția de lemn, ci și pentru protecția mediului (combaterea eroziunii, reglarea circuitului apei, conservarea biodiversității) și pentru funcțiile sociale (recreere, turism). S-au făcut pași importanți în identificarea și protejarea pădurilor virgine și cvasivirgine. Cu toate acestea, tranziția a fost marcată și de aspecte negative, cel mai vizibil fiind fenomenul tăierilor ilegale, alimentat de presiunile economice și de slăbiciuni în sistemul de control și pază, în special în primii ani după retrocedare.
  • Dinamica Suprafeței: Conform celor mai recente date oficiale (INS, Inventarul Forestier Național), suprafața fondului forestier național a înregistrat o ușoară creștere în comparație cu 1989, situându-se acum între 6.6 și 6.9 milioane de hectare. Această creștere se explică prin campaniile de împădurire și prin includerea unor terenuri în fondul forestier. Totuși, această cifră trebuie privită cu nuanțe, deoarece nu reflectă neapărat o îmbunătățire a calității și structurii pădurilor, afectate în continuare de tăieri și de un management necorespunzător în anumite zone.

O Poveste în Continuare Scrisă: Responsabilitatea Noastră

Istoria pădurilor din România este o poveste fascinantă, cu pagini de glorie și de încercări dificile. Ele au supraviețuit presiunii economice, schimbărilor de regimuri și, uneori, nepăsării noastre. Astăzi, în fața provocărilor generate de schimbările climatice și de nevoia stringentă de a conserva biodiversitatea, rolul pădurilor este mai important ca oricând.

Viitorul inimii verzi a României nu depinde doar de legi, instituții sau amenajamente silvice. Depinde de fiecare dintre noi – de modul în care înțelegem valoarea inestimabilă a pădurii, de presiunea pe care o punem pentru aplicarea legii și de implicarea în eforturile de protecție și regenerare. Pădurea României nu este doar o resursă; este o parte vie a patrimoniului nostru, un simbol al rezistenței și o promisiune pentru viitor. Să avem grijă de ea!

300k
Hectare Paduri Amenajate
150k
Hectare Imagini aeriene
15
Proiecte de Biodiversitate
10
Registre Spatii Verzi