Orhideele, plante exotice sau nu numai?

Prima imagine ce ne vine în minte atunci când se vorbește de orhidee este cea a minunatelor flori exotice din Africa, Asia, America Centrală și de Sud precum Phalaenopsis, Oncidium, Dendronium sau chiar Vanilla a cărei aromă este nelipsită din bucatăriile noastre.

Însă și în țara noastră există aceste minunate flori, dar cu inflorescențe mult mai mici și mai misterioase, cu forme foarte variate.

Cum se deosebesc orhideele de alte plante?

Orhideele se deosebesc de celelalte plante în primul rând prin forma specifică a florilor, care este redată în figura de mai jos:

Florile sunt puternic zigomorfe (cu un singur ax de simetrie), sunt polenizate de insecte, a căror formă o și imită uneori (Ophris). Fructul este o capsulă cu semințe minuscule, numeroase, care pot fi împrăștiate cu usurință de vânt.

Majoritatea ordideelor sunt plante micoritice (trăiesc în simbioză cu diferite tipuri de ciuperci). Unele dintre ele sunt saprofite, incapabile de fotosinteză datorită lipsei clorofilei (Corralorhiza trifida, Limodorum abortivum, Neottia nidus avis).

Câte specii de orhidee putem întâlni la noi în țara?

Conform clasificării lui Sârbu, 2013 (Plante vasculare din România), la noi în țară există 25 de genuri de orhidee, cu 60 specii, care uneori la rândul lor sunt divizate în subspecii în funcție de cromatica corolei, dimensiunile diferitelor organe etc. Genurile cel mai bine reprezentate sunt: Orchis, Dactylorhiza, Epipactis cu peste 5 specii fiecare.

Chiar în cadrul unui gen, forma florii poate varia destul de mult, fiind ușor de diferențiat speciile. Acest lucru il observăm în cazul genului Orchis (Foto de la stânga la dreapta Orchis militaris, Orchis purpurea, Orchis coriophora, Orchis laxiflora, Orchis tridentata, Orchis ustulata).

a)  

b)  

În cazul genului Dactylorhiza diferențele dintre specii se fac în special la nivelul tulpinii, a frunzelor. În cazul florilor, există variații la nivelul speciilor așa cum reiese și din imagnile de mai sus - a) Dactylorhiza maculata b) Dactylorhiza sambucina

Unde pot fi întâlnite orhideele?

În cele mai variate condiții, de la păduri situate pe substrate calcaroase (Cephalanthera longifolia), păduri xerofile de stejar pufos (Limodorum abortivum), pajiști uscate (Anacamptis pyramidalis), la margini de păduri de fag (Coeloglossum viridae), lunci (Orchis laxiflora), terenuri înmlăștinate (Dactylorhiza cordigera), turbării (Listera cordata), zona pădurilor de molid și subalpin (Gymnadenia conopsea) etc.

a)  b) 

c)  d) 

a) Anacamptis pyramidalis în pajiște uscată (Grădiștea Muncelului – Cioclovina) b)Gymnadeania conopsea în pajiște montană (Predeal)

c) Listera cordata în tinovul Lacul Dracului Harghita d) Epipactis helleborine în pădure de amestec de fag cu rășinoase – Tușnad Băi

Variația altitudinală este de asemenea foarte mare, de la altitudini de câteva sute de metri, ce corespund zonei de silvostepă (Orchis purpurea), până la altitudini de aproape 2000 m (Nigritella nigra, Nigritella rubra).

Figura 1. Exemple de specii de orhidee întâlnite în regiuni și la altitudini diferite (observații proprii)

Ce utilizări pot avea orhideele?

Tuberculii orhideei Orchis militaris erau folosiți de către oamenii din fostul Imperiu Otoman pentru prepararea unei băuturi denumite SALEP. Tuberculii conțin un polizahar denumit glucomannan. În trecut tuberculii orhideei Orchis morio erau folosiți în scopuri terapeutice, ca agent de reducere a iritației mucoasei stomacale.

Știați că:

• Unele specii de orhidee pot constitui hrana cervidelor (ex: Cephalanthera longifolia).
• O altă amanințare a orhideei Cypripedium calceolus (în afară de recoltarea de căre om datorită aspectului deosebit al florii) este reprezentată de melcii care o consumă.
• Unele orhidee reprezintă locul ideal de ”vânătoare” pentru păienjeni (ex: Cephalanthera rubra), acestea atrăgând muștele.
• Cephalanthera damasonium se înmulțește cu precădere prin autopolenizare, coiful deschizându-se cu greu insectelor.
• Limodorum abortivum poate sta și 4-5 ani sub pământ până când înflorește.
• Numele latin ”sambucina” din denumirea orhideei Dactylorhiza sambucina se referă la mirosul emanat de unele plante aparținând speciei ce seamănă cu cel al socului negru.
• Etimologia genului Orchis este grecească, însemnând ”testicol” datorită prezenței tuberculilor ovoizi sub formă de pereche.

Orhidee din habitate forestiere

Speciile de orhidee întâlnite în păduri prezintă de cele mai multe ori inflorescențe mici și greu de observat, având culori variind de la galbui și verzui, purpurii, maronii.

Una din speciile frecvent întâlnite din zona pădurilor de stejar, până în cea a făgetelor, cu inflorescența și tulpina maronii este Neottia nidus-avis. Acesta este o orhidee saprofită.

Foto 1. Neottia nidus-avis-planta-detaliu floare

Un alt exemplu de orhidee, printre cele mai mici ca și statură, cu inflorescențe verzui și întâlnită preponderent în turbării este Listera cordata.

Cealaltă orhidee aparținând aceluiași gen este Listera ovata, mult mai mare ca si dimensiuni dar la fel de greu de observat fără o privire atentă. Este totusi usor de recunoscut datorită frunzelor rotunde (chiar si denumirea latină ne idică ascet lucru „ovata”) ce sunt dispuse opus. Acestă orhidee este polenizată de o gama mare de insecte, însă cel mai des de viespi parazitare și gândaci. Polenul se află liber pe partea superioară a rostelului în formă de jgheab, un organ care este umplut cu lichid vâscos,care atunci când o insectă atinge vârful sensibil al rostelului este evacuat lipind polenul de corpul vizitatorului.

Foto 2. Listera cordata Lacul Dracului Harghita; Listera ovata-planta-detaliu floare Predeal, Brașov

O altă orhidee de mici dimensiuni, cu flori mici albe-gălbui este Corralorhiza trifida, denumire primită datorită rizomului alb-galbui, ramificat sub formă de coral. Aceasta este o specie heterotrofă, datorită lipsei clorofilei neputând să-si sintetizeze singură substanțele nutritive. Acesta se asociază cu ciupercile din genul Thelephora, ciuperci micoriziene ale arborilor.

Foto 3. Corralorhiza trifida-planta-detaliu floare Grădiștea Muncelului-Cioclovina

Coeloglossum viridae, o specie întâlnită mai mult pe margini de pădure și pajiști. Denumirea orhideei provine de la grecescul ”koilos glossa”, însemnând "limbă găurită”, referindu-se la golul din vârful labelului. Este polenizată în principal de lilieci și o mare parte din ordinul Hymenoptera, incluziv furnici.

Foto 4. Coeloglossum viridae-planta-detaliu floare Predeal, Brașov

Genul Platanthera este reprezentat de două specii: Platanthera bifolia și Platanthera clorantha. Acestea sunt foarte asemănătoare ca și dimensiuni și forma florii, însă sunt diferite din punct de vedere al polenizatorilor, Plathantera bifolia (stupiniță) degajând substanțe volatile seara, și astfel atrăgând în principiu moliile. Pe de cealaltă parte Platanthera chlorantha degajă un miros puternic de vanilie.

a)  

b)  

Foto 5. a) Platanthera bifolia (plantă+detaliu floare) – Mădăraș, Harghita; b) Platanthera clorantha (plantă+detaliu floare) – Iedera, Dâmbovița

Genul Epipactis întrunește 7 specii conform clasificării din Plante vasculare din Romania (Sârbu,2013), cu inflorescențe variind ca și culoare de la verzui-gălbui, purpurii și chiar brune. Cea mai frecventă dintre ele, care are ca și habitat pădurile este Epipactis helleborine.

Foto 6. Epipactis helleborine -planta -detaliu floare Băile Tușnad, Harghita

Orhideele din genul Cephalanthera sunt întâlnite de cele mai multe ori în habitate de pădure. Denumirea genului provine de la grecescul „kephale” (cap) și „anthera” (antere), referindu-se la poziționarea anterelor în partea superioară a coifului.

Cephalanthera longifolia preferă rocile calcaroase, versanții cu rocă la suprafață. Interesant e este faptul că spre deosebire de alte orhidee, acesta este consumată de către cervide.

Un lucru interesant cu privire la Cephalanthera damasonium ar fi acela că florile acesteia se deschid cu greu polenizatorilor, acesta fiind o specie autogamă. Explicația pentru acest lucru este faptul că acesta se dezvoltă în special în locuri umbroase, unde polenizatorii sunt aproape absenți.

Spre deosebire de celelalte două specii menționate anterior, care prezintă flori albe, Cephalanthera rubra, după cum sugerează și denumirea, are flori de culoare rozalie. Acesta este întâlnită de asemenea preponderent pe soluri cu substrat calcaros. Este polenizată în special de către muște, observându-se astfel de multe ori pe flori păienjeni ce vânează pe ele.

a)  

b)  c) 

Foto 7. a) Cephalanthera longifolia –Grădiștea Muncelului Cioclovina; b) Cephalanthera damasonium (plantă+detaliu floare) – Popești, Iași; c)Cephalanthera rubra – Tâmpa, Brașov

În pădurile cu climat mai blând, de dealuri și câmpii, întâlnim și orhidee ce au culori mai vii, diferite nuante de purpuriu, roz și liliachiu.

a)  b) 

Foto 8. a) Limodorum abortivum Sighișoara, Mureș;  b) Orchis purpurea Popești, Iași

Cea mai importantă poate, dintre toate orhideele, considetară si ”monument al naturii” la noi în țară datorită formei și mărimii deosebite a florii este Cypripedium calceolus (papucul doamnei). Floarea are o dimensiune de 3-4 cm diametru, în mod extraordinar poate ajunge și la 9 cm. Labelul are formă de papuc așa cum sugerează și denumirea acesteia.

Habitatul acesteia este reprezentat de păduri mezofile de foioase și amestecuri de foioase cu rășinoase. Prezența sa este asociată de multe ori si cu prezența alunului.

Fiind o specie rară, cu un aspect deosebit, imaginea sa a fost folosită pe multe timbre din Europa și nu numai (Austria, Cehia, România, Ungaria etc).

Foto 9 Cypripedium calceolus (sursa: www.natureplprints.com)

 Concluzii:

• Orhideele au un areal foarte răspândit, de la zonele ecuatoriale, la cele temperate, până la cercul Arctic.
• Si la noi în țară sunt întâlnite în diferite regiuni geografice si habitate.
• Multe din speciile de la noi sunt greu de observant, având culori ce se confundă cu mediul.
• Sunt specii rare și este recomandat să fie admirate fără a fi culese.