Scurt istoric al atribuirii de funcții  pădurii în România

Cele mai vechi documente istorice care fac trimitere la preocupări primare de gospodărire a pădurilor se referă la existența braniștilor („Locuri oprite sau rezervate, în care nimeni n-avea voie să intre spre a tăia lemne, a cosi fân, a paște vitele, a prinde pește sau a culege fructele pădurii, fără voia prealabilă a stăpânului” (Giurescu 1976) : în Moldova în timpul lui Alexandru cel Bun (1400) , în Țara Românească (din vremea lui Mircea cel Bătrân) sau secolul al XIV-lea, în Transilvania în 1772 și apoi în  1181 (între Someș și Tisa),(Giurescu 1976, Duduman G.,2019).

Obținerea de imagini aeriene în silvicultură cu ajutorul dronelor

Dimensiunile reduse ale acestor aparate de zbor permit adaptarea la orice tip de teren, fiind singura metodă prin care se pot înregistra imagini de la o altitudine de sub 100 m. La toate acestea se mai adaugă și costurile mult mai reduse pe care le reclamă exploatarea lor, în comparație cu metoda tradițională.

Obiective social-economice și ecologice ale pădurii

Stabilirea de obiective social-economice și ecologice pentru pădure se face prin amenajamente silvice și se exprimă prin natura produselor și a serviciilor de protecție pe care le poate oferi pădurea. Ele decurg din strategia de dezvoltare a economiei naționale și a condițiilor de viață. Exemplu de obiective (economice, ecologice, social-culturale și științifice) care pot beneficia de serviciile sau produsele pădurii: unități industriale, lacuri de acumulare, autostrăzi, șosele, căi ferate, arii și rezervații naturale și științifice, ș.a. Sunt stabilite prin directive politice, programe naționale de dezvoltare a silviculturii, legi și acte normative, studii și proiecte aprobate prin documente oficiale referitoare la sistematizarea și organizarea teritoriului și amenajarea bazinelor hidrografice, etc.

Principii de amenajare a pădurilor

Principiile amenajării pădurilor reprezintă baza pe care se construiește managementul responsabil al resurselor forestiere. Acestea au evoluat în timp concomitent cu percepția societății umane privind importanța și utilitatea ecosistemelor forestiere. Nerespectarea acestor principii diminuează semnificativ capacitatea ulterioară de gestionare a riscurilor de natură ecologică, socială și economică (Duduman & Drăgoi, 2019).

În Codul silvic actual (L46/2008) se menționează importanța respectării următoarelor principii de amenajare:

• principiul continuității și permanenței pădurilor;
• principiul eficacității funcționale;
• principiul conservării și ameliorării biodiversității;
• principiul economic.