Compoziția arboretului - reprezintă proporția de participare a speciilor care intră în alcătuirea arboretului (Morozov, 1952).
Proporția de participare a fiecărei specii se stabilește, de regulă, după inventarieri și prelucrări specifice, ca raport între suprafața de bază a fiecărei specii (sau volumul) și suprafața de bază (sau volumul) a arboretului.
Consistența arboretului
Caracteristica arboretului de a fi constituit din arbori apropiați între ei, în așa măsură încât în interiorul lui să existe un mediu specific, diferit de mediul exterior (Leahu, 2001).
Consistența arboretului se exprimă prin: gradul de închidere a coronamentului, indicele de desime, indicele de densitate și indicele de acoperire.
Bazele de amenajare se stabilesc la nivel de unități de gospodărire și reprezintă fundamentul procesului de gospodărire a pădurilor prin intermediul amenajamentului silvic (Duduman și Drăgoi, 2019).
Vârsta arboretului
Vârsta arboretului este exprimată ca o medie a vârstei arborilor și este o caracteristică cantitativă dar cu implicaţii directe în aspectele structurale calitative.
În funcţie de vârsta arborilor componenţi se pot distinge: arborete echiene, pluriene şi de vârste multiple (xxx, 1984).
Silvicultura -rol și importanță-
Silvicultura este explicată și definită în numeroase moduri de către diferiți autori, toate aceste “definiții” având în prim-plan pădurea.
Pagina 9 din 13
