Elagajul arborilor

            După cum se cunoaște, elagajul este procesul de curățire sau de spălare de ramuri a părții inferioare a tulpinii arborilor (Negulescu, 1973). Acesta poate fi natural sau artificial.    Elagajul natural include mai multe etape succesive, respectiv (a) pierderea frunzelor, (b) uscarea ramurilor, (c) putrezirea ramurilor, (d) căderea (lepădarea) ramurilor, (e) putrezirea ciotului și (f) cicatrizarea (acoperirea completă) a rănii (Kozlowski, 1973, Negulescu, 1973).

 În ultima perioadă, tehnologia a devenit o parte foarte importantă în domeniul silvic, ajungând să fie chiar nelipsita, deoarece ajută la o integrare continuă a datelor și o adaptare la noile cerințe ale pieței.

Silvicultura 4.0 are la bază conceptul de Smart Forestry, ce presupune procesele devin din ce în ce mai mult automatizate, se folosesc utilaje independente sau semi-independete, datele pot fi  transmise în timp real și stocate în mediul online, fiind la îndemâna oricui și oriunde, iar unele dintre decizii pot luate de către sisteme sau chiar roboți cu IA (inteligență artificială). Pe scurt, integrarea tehnologiei într-o măsură cât mai mare în silvicultură.

Tratamentul crângului compus

Înţeles şi aplicat ca un regim de cultură intermediar între crâng şi codru, crângul compus are ca scop regenerarea sau reîntinerirea arborilor atât din sămânţă cât şi din lăstari sau drajoni.

Într-un astfel de arboret se diferenţiază un etaj inferior (subetaj) de crâng (provenit din lăstari), cu înălţime mică şi care produce lemn mic şi mijlociu, căruia i se suprapune, având însă o consistenţă mult mai rară, un etaj superior, din arbori mari numiţi rezerve, care s-a instalat din sămânţă şi din lăstari (Cotta, 1841; Lorentz şi Parade, 1967; Danilescu, 1893; Dengler, 1935).

Îngrijirea marginii de masiv (lizierelor)

Lizierele de pădure sunt importante pentru stabilitatea arboretelor, impactul vizual pe care îl provoacă, precum şi pentru diversitatea biologică a ecosistemelor forestiere. Din aceste motive, există preocupări constante pentru îngrijirea lor, în vederea îmbunătăţirii stabilităţii şi diversităţii habitatelor pe care le oferă.

În general, îngrijirea marginii de masiv se aplică fie arboretelor periclitate de vânt, fie celor din zona de câmpie, unde păşunatul necontrolat reprezintă un pericol constant.(Nicolescu, 2016).