Reconstrucția ecologică a terenurilor degradate

Reconstrucția ecologică a terenurilor degradate presupune valorificarea cu ajutorul vegetaţiei forestiere a terenurilor neproductive sau agricole afectate de fenomene de degradare în diferite stadii, care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de producţie pentru folosinţe agricole.

Protecția împotriva doborâturilor și rupturilor de vânt și zăpadă

      În ultimii ani, furtunile cu vânturi puternice și căderile masive de zăpadă sunt de o intensitate tot mai mare și sunt una din cauzele producerii de vătămări în cazul pădurilor. În ecosistemele montane, principalul factor perturbator este reprezentat de doborâturile produse de vânt.  Acesta prezintă efecte negative atât pe plan ecologic, cât şi pe plan economic (prin pierderile de valoare a volumului lemnos).

Evaluarea serviciilor ecosistemelor (SE) forestiere în România

În anul 1975, Gh. Purcăreanu, împreună cu I. Ceacoveanu, publică în Analele ICAS, lucrarea “Cercetări privind evaluarea funcțiilor de protecție” - Servicii de provizionare ale pădurilor, propunând pentru prima dată la noi în țară o metodologie de evaluare monetară a funcțiilor de protecție ale pădurilor. Până la acel moment, aportul social și economic adus de SE forestiere, denumite influențe, fusese neevidențiat și neevaluat.

Rolul recreațional - estetic și sanogen al pădurii

            Conform Codului Silvic (art. 2, alin. 1, legea 46/2008) ,,Sunt considerate păduri, în sensul prezentului cod, și sunt incluse în fondul forestier național terenurile cu o suprafață de cel puțin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălțime minimă de 5 m la maturitate în condiții normale de vegetație”.