Tratamentul tăierilor rase în parchete mici

Se caracterizează prin recoltarea integrală a arboretului exploatabil, de pe o anumită suprafaţă, printr-o singură tăiere, din această cauză, de multe ori în spațiul public sunt denumite impropriu „Defrișări”.

Deşi aplicate de secole, tăierile rase au fost sistematizate şi teoretizate numai la începutul secolului al XIX-lea, în Rusia (1804 - Nesterov, 1954, în Constantinescu, 1973) şi Germania (Cotta, 1811, în Troup, 1928). Apariţia lor a fost considerată singura soluţie pentru regenerarea pădurilor care au suferit degradări puternice prin extrageri selective de arbori, păşunat excesiv şi îndepărtarea litierei, unde regenerarea naturală nu mai este posibilă (Troup, 1928). Actualmente, datorită deosebitei uşurinţe de aplicare, tăierile rase pe parchete sunt tratamentul cel mai aplicat pe glob. Acestea sunt specifice mai ales pădurilor boreale dominate de specii de molid şi pin, unde peste 80% din masa lemnoasă exploatată anual (cca 500 milioane m3 lemn de lucru) rezultă din aplicarea tăierilor rase în parchete care pot ajunge la sau chiar depăşi 100 ha (Hagner, 1995).

Elagajul arborilor

            După cum se cunoaște, elagajul este procesul de curățire sau de spălare de ramuri a părții inferioare a tulpinii arborilor (Negulescu, 1973). Acesta poate fi natural sau artificial.    Elagajul natural include mai multe etape succesive, respectiv (a) pierderea frunzelor, (b) uscarea ramurilor, (c) putrezirea ramurilor, (d) căderea (lepădarea) ramurilor, (e) putrezirea ciotului și (f) cicatrizarea (acoperirea completă) a rănii (Kozlowski, 1973, Negulescu, 1973).

Tratamentul tăierilor succesive (uniforme)

Tratamentul tăierilor succesive este procedeul prin care regenerarea naturală se obține sub adăpost (masiv), prin aplicarea pe suprafața de regenerat, a unor tăieri cât mai uniforme, succesive în timp și progresive în intensitate (Vlad, 1954; Nicolescu, 2014).

Caracteristicile tratamentului:

• Arboretul ajuns la vârsta exploatabilității se extrage treptat şi uniform, prin trei sau mai multe intervenții;
• Regenerarea se produce sub masiv, din sămânţă şi este distribuită uniform;

Tratamentul crângului compus

Înţeles şi aplicat ca un regim de cultură intermediar între crâng şi codru, crângul compus are ca scop regenerarea sau reîntinerirea arborilor atât din sămânţă cât şi din lăstari sau drajoni.

Într-un astfel de arboret se diferenţiază un etaj inferior (subetaj) de crâng (provenit din lăstari), cu înălţime mică şi care produce lemn mic şi mijlociu, căruia i se suprapune, având însă o consistenţă mult mai rară, un etaj superior, din arbori mari numiţi rezerve, care s-a instalat din sămânţă şi din lăstari (Cotta, 1841; Lorentz şi Parade, 1967; Danilescu, 1893; Dengler, 1935).